Unul dintre cele mai puțin cunoscute episoade din viața lui Ludovic al XIV, zis și Regele Soare, este că suferea de o fistulă anală. A fost operat, evident, fără anestezie.

Patimile regale par să fi început pe 5 februarie 1686. În jurnalul său, marchizul de Dangeau consemnează: „Regele s-a simțit rău din cauza unei tomori la coapsă și a rămas la pat toată ziua”. În acele vremuri, călăria nu făcea decât să agraveze astfel de suferințe. Toate strădaniile doctorilor palatului sunt inutile. Nici măcar curățarea rănii cu o lanțetă.

Anturajul Regelui încearcă să păstreze secretul asupra suferinței, dar zvonul se răspândește în toată Europa, care se pregătește deja de moartea Regelui Soare. Doctorii săi se gândesc să-l trimită pe suveran la Barèges pentru o cură cu apele de acolo, despre care se spunea că ar vindeca asemenea boli.

Totuși, înainte de a-l supune pe Ludovic la o deplasare lungă și chinuitoare, doctorii vor să verifice dacă renumele bun al apelor este întemeiat. Așa că le încearcă pe patru bolnavi, care sufereau de aceeași boală cu Regele. Când aceștia se întorc de la tratament, fistulele sunt tot la locul lor. Se încearcă un tratament cu ape de Bourbon din Auvergne, apoi cu tot felul de unguente și balsamuri, doar vor alina suferințele regalului popou. La Versailles este un aflux de șarlatani din toate colțurile lumii, cu toții gata să-și pună capul că-l fac bine pe suveran. Disperarea este atât de mare, încât nici unul nu este alungat.

Nu mai rămânea de încercat decât marea operație: deschiderea totală a fistulei, pentru îndepărtarea țesuturilor afectate, în așa fel încât cicatrizarea să devină posibilă. Inutil să mai spunem că, în acea epocă, în lipsa anesteziei și a antibioticelor, intervenția chirurgicală era ultimul remediu la care se recurgea.

Convins de marchizul de Louvois, Regele își asumă riscul. Pentru a realiza intervenția, este ales Charles-François de Tassy, zis Félix, un doctor cu bun renume, deși nu mai operase în viața lui nici o fistulă. Își exersează mâna pe 75 de „fistuloși” din Paris, „rechizionați” la ordinul Regelui, din spitale și închisori. Exercițiile îi permit să conceapă un bisturiu adaptat genului de intervenție pe care urma să-l facă și care va rămâne, ca să zicem așa, în analele istoriei. Instrumentul are forma curbăși este prelungit cu un tăiș lung, ascuțit și flexibil.

La jumătatea lui noiembrie,  Félix anunță că este pregătit de operație. Intervenția este programată să aibă loc la Versailles, unde Regele se întoarce pe 15 noiembrie, după o perioadă de ședere la Fontainebleau. Pe 16 noiembrie vizitează grădinile palatului, împreună cu întreg alaiul. Se fac glume, atmosfera este senină. La fel și duminică, 17 noiembrie.

Luni, 18 noiembrie, Regele este trezit la 5 dimineața și spălat. Apoi încep să sosească, pe rând, Părintele Lachaise, duhovnicul Regelui, chirurgul Félix, doctorii d’Aquin, Fagon, Bessières și Laraye. Marchizul de Louvois și Doamna de Maintenon, amanta Regelui, cu care se va căsători în secret după moartea Reginei. Regele se interesează de fiecare instrument chirurgical în parte, la ce și cum se folosește. Apoi se întinde gol în patul care va servi de masă de operație.

Se întoarce cu fundul spre fereastră. În timp ce doi slujitori țin de picioarele Regelui, unul din medici introduce un depărtător. Ludovic îl apucă strâns de mână pe Louvois. Terenul de operație este pregătit. Félix poate să intervină.

Regele se ține tare: nu scoate nici un geamăt. Félix face exact opt tăieturi pentru a îndepărta țesuturile bolnave. Apoi introduce în orificiu „o bucată groasă de scame de bumbac, înmuiată în untdelemn și gălbenuș de ou”, potrivit jurnalului lui Dangeau. Apoi acoperă cu comprese și bandaje. Intervenția a durat trei ore.

Apoi programul Regelui decurge normal. Primește vizite în camera sa și toți caută ssă-i citească pe față cel mai mic semn de suferință. Nu li se dă satisfacție. Ludovic este senin și amabil cu toți curenii. A doua zi, îi primește pe ambasadori, la fel de surâzător.

După 15 zile, Félix constată însă că cicatrizarea nu decurge cum trebuie.

Pe 6 și 7 decembrie face noi intervenții asupra augustului fund. Din fericire, lucrurile evoluează bine.

Sâmbătă 11 ianuarie, la 54 de zile după operație, Regele Soare se poate plimba prin sera de portocali. Pentru intervenția sa, Félix primește o avere: 50.000 de scuzi (aproximativ 6 milioane de euro, astăzi) și moșia de la Moulineaux, cam de aceeași valoare. Și ceilalți doctori sunt recompensați, cum altfel, regește.

În plus, fistula devine o modă. Ceilalți curteni, care până atunci se jenau de suferința lor, îi cer lui Félix să le aplice metodele „regale”. „Mai mulți dintre cei care se ascundeau, nu se mai rușinează de boala lor. Unii curteni aleg chiar să se opereze la Versailles, pentru că Regele vrea să afle toate detaliile despre această boală. Chiar și cei care aveau doar banali hemoroizi cer să fie incizați; am văzut mai mult de 30 care doreau să li se facă operația și a căror nebunie era atât de mare încât se supărau când li se spunea că nu este nevoie de operație”, scrie Pierre Dionis, chirurgul reginei Maria Tereza.