Din cuprinsul articolului
26 iunie 1940, ora 22.00, ora Moscovei! Ministrul plenipotențiar al României în URSS a fost convocat la sediul Ministerului Sovietic de Externe, primind nota ultimativă de cedare a Basarabiei, Bucovinei de Nord.
26 iunie 1940 reprezintă începutul sfârșitului pentru România Mare Regele Carol al II-lea a decis să cedeze fără să se tragă un foc de armă.
Moruzov, șeful serviciilor secrete avertizase cu mult timp înainte!
Mihail Moruzov cunoștea situația din Basarabia! Șeful SSI știa exact cum acționa GRU, serviciul secret militar sovietic cu acțiuni în afara URSS. Exista o puternică penetrare a Basarabiei! Politicienii de la București consideraseră că reprimând acțiunea sovietică de la Tatar Bunar în 1924 și condamnând făptașii dovediți, au rezolvat problema comunistă.
Mihail Moruzov a efectuat pe cont propriu o radiografie a zonelor puternic rusificate! Chiar a prezentat o schiță cartografică menită, la nevoie, să fie prezentată sovieticilor drept încercare de negociere! Asta, înainte să se ajungă la ultimatum! Ultimatumul din 26 iunie venea la patru zile de la capitularea pe front a Franței! Venea la o zi după semnarea oficială a capitulării, pe 25 iunie 1940!
În plus, birourile competente ale Armatei Române înaintaseră Guvernului și Regelui situația existentă și faptul că trebuia să se ia în calcul o eventuală evacuare.
Avertismentul Armatei din 23 mai 1940!
Cu mai bine de o lună înainte de 26 iunie 1940, la 23 mai 1940, Generalul locotenent Florea Țenescu, Șef al Marelui Stat Major până la 23 august 1940 îi comunicase personal Regelui Carol al II-lea că atunci era „ultimul moment ca Guvernul să comunice Marelui Stat Major dacă Basarabia trebuie apărată sau evacuată”!
Avertismentele ulterioare din 15-19 iunie 1940!
La 15 iunie 1940, Secția 3 Operații a MStM (Marelui Stat Major) și la 19 iunie 1940, Secția 2 au emis avertismente similare: „În prezent, deşi un război româno-rus n-ar mai conveni Germaniei, Rusia ar putea să nu mai ţină cont de părerile actuale germane şi să se prevaleze de asentimentul obţinut altădată şi deci să treacă la atac, fără a mai anunţa Germania”.
26 iunie 1940 -filmul evenimentelor
Ambasadorul Gheorghe Davidescu a fost convocat la ora 22.00, ora Moscovei la Ministerul sovietic de Externe, Diplomatul român a primit de la Ministrul de Externe Veaceslav V.Molotov nota ultimativă. În aceasta, se preciza faptul că România a profitat în 1918 de slăbiciunea URSS și luat Basarabia. Bucovina de Nord era cerută drept compensație „mică” pentru prejudiciile aduse URSS. Era vorba de așa-zise prejudicii aduse special Ucrainei sovietice. Aceasta ar fi avut o „legătură firească” din punct de vedere etnic cu Basarabia și Bucovina de Nord.
Din păcate, din documentele schimbate în perioada 26-28 iunie 1940, nu reiese ca românii să fi explicat sovieticilor că Herța fusese introdusă recent, în aria Cernăuțiului, ea fiind organic în județul Dorohoi, aflat în Vechiul Regat, deci în afara zonei cerută de ultimatum. Guvernul român nu va retrage trupele din Herța, iar pe 29 iunie 1940, vor avea loc ciocniri cu trupele sovietice venite să ocupe zona conform celor convenite în timpul schimbului de telegrame din intervalul 27-28 iunie 1940.
Ouparea Herței - importanța stației feroviare Sulița Nouă
Ocuparea Herței este o problemă deschisă pentru istorici. Primul argument al sovieticilor insistă că a fost nevoie de anexiune tocmai pentru a proteja mai bine zona de siguranță feroviară. Concret, între Suceava, Cernăuți și Lvyv (Liov, Lemberg) era o cale ferată. Sovieticii doreau să aibă controlul asupra stației feroviare Noua Suliță. Considerau că România rămânea cu sectorul de cale ferată care lega râul Suceava spre Rădăuți.
Stația feroviară Noua Suliță se afla pe traseul unei linii ferate construite de ruși în decembrie 1893. Ea pornea de la Boian ( racordul cu liniile ferate Austro-Ungare STEG), Trecea prin Noua Sulită- Mămăliga- Criva-Lipcani- Kelmenti (Larga Hotin)- Ocnița (Lipnic)- Valcineț (Atachi)/Moghilev (traversare pe pod feroviar a râului Nistru)- Jmernika.
26 iunie 1940 - pierderea Herței! sovieticii profită de greșelile adminsitrative ale românilor!
Partea română a obiectat că Herța nu era parte nici a Basarabiei nici a Bucovinei (nici cea de Nord, nici cea de Sud). Și totuși, se pare că diplomația română poartă vina! Sovieticii i-au contrazis cu legea românească. Astfel, istoricul Nicolae Ciachir afirmă că în 1938, Herța a fost mutată administrativ din zona de competență a Județului Dorohoi. Era județ al Moldovei (Vechiul Regat)! Ori Herța a trecut atunci în zona de competență a județului Cernăuți, în Bucovina!
Epilog...
În 27 iunie 1940, un alt ultimatum sovietic a fost de natură să provoace reacția Regelui și a Guvernului, Un Consiliu de Coroană va stabili cedarea la ultimatum. În plus, în acea zi, pentru prima dată, Horia Sima, liderul legionarilor intra în Guvern! Alături de el, mai intra un alt membru al Mișcării Legionare. Extremismul de dreapta se instala cu acte în regulă. Dar, aceasta este o altă poveste cutremurătoare a istoriei noastre naționale!
