Alexandru Ioan Cuza. Sursa foto: Wikipedia
Din cuprinsul articolului
2 Mai 1864 - ziua cea mai lungă. Un moment istoric uitat, această zi a însemnat cotitura definitivă spre modernizarea României
Alexandru Ioan Cuza și Mihail Kogălniceanu erau încolțiți de majoritatea conservatoare din Adunarea Deputaților. Reformele dar și Unirea erau în pericol.
Mihail Kogălniceanu - „Omul de la 2 Mai”
La 2 Mai 1864, Primul Ministru Mihail Kogălniceanu și-a depus mandatul pe masa Adunării Deputaților. Practic, după secularizarea averilor mânăstirești din decembrie 1863, conservatorii nu mai doreau nicio reformă. Știau că pământurile lor vor fi vizate. Cuza conta pe Armată dar și pe fidelitatea lui Kogălniceanu.
În acea zi, 2 Mai 1864, Cuza în Adunare a refuzat depunerea mandatului de către Primul Ministru. Atunci, deputații acuzați de lovitură de stat, au fost evacuați cu forța. Lovitura de stat era de fapt a Guvernului și a lui Cuza însuși. Atunci, Kogălniceanu a fpst numit „Omul de la 2 Mai ”.
2 Mai 1864 - apare Corpul Ponderator - Senatul României
La 2 Mai 1864, s-au pus bazele Statutului Dezvoltător al Convenției de la Paris. Acesta prevedea introducerea Corpului Ponderator, Senatul. Domnitorul numea Președintele și jumătate din membrii săi. Erau senatori de drept și senatori aleși. Pe model american, Senatul urma să fie înoit la jumătatea mandatului de 6 ani.
Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris se dorea după momentul mai 1864, o constituție internă. Așa a început suita marilor reforme. Vorbim aici de reforma agrară, reformele din justiție, din educație, reformarea Armatei. România devenea tot mai stăpână pe sine. Cuza visa și la o forță capabilă să intre în Transilvania dacă s-ar fi făcut jocuri internaționale propice acestei mișcări.
Statutul Dezvoltător devine Act adițional al Conveției, recunoscut internațional!
Momentul 2 Mai 1864 a revoltat Austria și Turcia. Chiar și Franța sau Anglia au comentat negativ. Totuși, diplomația unui Vasile Alecsandri sau Ludovic Steege sau Costache Negri au făcut diferența. Diplomații români au arătat că România care avea guvern unic din 1862 nu se mai încadra în prevederile largi constitutive ale Convenției de la Paris din 1858, numită „Constituția Unirii Principatelor”. Statutul va fi votat la 7/19 august 1864, ca urmare a acțiunii din mai 1864.
Diplomații români au convins că tot ce se petrecuse la debutul lui mai 1864 fusese un demers necesar. Ca atare, Puterile Garante au decis să includă Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris, în corpusul internațional privind România. Au făcut-o sub numele de Actul Adițional al Convenției de la Paris.
Era o victorie diplomatică extraordinară, iar Parlamentul României devenea bicameral pentru prima dată în istorie!
Recomandările noastre
