Wikileaks: Bani şi politică: cine deţine, în realitate, România? Ziaristul-sursă: Bogdan Chireac

Wikileaks: Bani şi politică: cine deţine, în realitate, România? Ziaristul-sursă: Bogdan Chireac

Evenimentul zilei a intrat în posesia unor stenograme Wikileaks. Între acestea, cea intitulată “Money and politics: who really owns Romania?” (Bani şi politică: cine deţine, în realitate, România?), datată 2007.

„În timp ce zeci de baroni locali au apărut după 1989, un mic grup de figuri cu influenţă la nivel înalt continuă să exercite o influenţă semnificativă în politica României. (...) Mulţi păstrează legături obscure cu fosta Securitate din România sau cu persoane din serviciile de informaţii şi îşi promovează interesele personale prin intermediul trusturilor media pe care le deţin”. Între oligarhii enumeraţi: Dan Costache „Dinu” Patriciu, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vîntu, Ioan Niculae, George Becali, Atilla Verestoy, Viorel şi Ioan Nicula, Iulian Dascălu, Ion Ţiriac și Ovidiu Tender. Potrivit unor surse din mediul diplomatic ale EVZ, una dintre sursele serviciilor americane de informaţii ar putea fi ziaristul Bogdan Chireac. Contactat telefonic, Chireac a fost evaziv şi nu a infirmat: “Vă pot spune doar atât: am, în mod curent, întâlniri cu diplomaţi străini acreditaţi la Bucureşti. Mai departe, dacă analizele mele politice sunt trimise în afară, asta înseamnă că sunt apreciate!”.  Patriciu, relaţii apropiate cu Tăriceanu şi Adrian Năstase „Dinu Patriciu este preşedintele şi acţionarul majoritar al grupului Rompetrol şi un membru proeminent al PNL. Foarte apropiat de premierul Tăriceanu, Patriciu controlează eşaloanele superioare ale PNL şi are o enormă influenţă asupra actualei guvernări. Pe lângă asta, Patriciu are şi o strânsă relaţie de prietenie cu fostul premier Adrian Năstase, omul aflat la putere când Patriciu a achiziţionat Rompetrol de la stat”, se arată în stenogramele Wikileaks. ”După ani, în Camera Deputaţilor, Patriciu a făcut parte dintr-un grup de parlamentari care şi-au dat demisia, în 2003, după apariţia legii privind incompatibilitatea cu afacerile. În pofida acestui lucru, câşiva politicieni PNL (în mod special europarlamentari) datorează carierele lor influenţei financiare a lui Patriciu, influenţa sa în partid fiind de necontestat. În timpul alegerilor din 2004, Patriciu a servit ca sursă majoră de fonduri pentru PNL şi a consiliat alianţa PSD-PNL. În conformitate cu deconturile oficiale, Patriciu a donat către PNL în jur de 23.000 de dolari în 2004, suma neoficială este însă în mod sigur mult mai mare”, potrivit dezlăuirilor Wikileaks. ”Oricum, Patriciu şi-a acoperit pariurile la aceste alegeri, donând cel puţin 60.000 de dolari către PSD, prin subsidiare ale Rompetrol. În mai 2005 a fost arestat (dar eliberat imediat) sub o mulţime de acuzaţii legate de privatizarea rafinăriei Petromidiei, precum fraudă, spălare de bani şi evziune fiscală. Progresul în acest caz a fost încet, mai ales de la începutul anului (2007 - n.r). Acuzaţiile ar putea fi găsite inadmisibile, după ce, potrivit unei decizii din iulie 2007 a instanţei SRI trebuie să-i plătească despăgubiri pentru că i-a interceptat ilegal convorbirile telefonice. Potrivit unei reviste de business, averea lui în 2006 era estimată la 600 de milioane de dolari în 2006”, arată stenogramele Wikileaks. REACŢIA LUI PATRICIU: Dinu Patriciu: „implicarea în lumea politică m-a împiedicat în afaceri” Omul de afaceri Dinu Patriciu susţine că niciodată implicarea sa în politică nu l-a ajutat în afaceri, ba chiar l-a împiedicat. El a declarat la Realitatea TV că este prieten cu fostul premier liberal Călin Popescu Tăriceanu încă din anii 1990 când au fondat împreună Partidul Liberal. "Asta este o legătură trainică", a spus omul de afaceri despre prietenia lui cu Tăriceanu, subliniind că la începutul anilor '90 a făcut politică din convingere şi nu pentru beneficii în afaceri.  Cât despre sprijinul financiar acordat politicienilor, Patriciu spune că niciodată nu a sprijinit partide, ci oameni politici, dând exemplul candidaturii lui Mircea Geoană la primăria Capitalei, candidatură pe care a susţinut-o. Stenogramele Wikileaks: Dan Voiculescu: „Senatorul Voiculescu conduce Partidul Conservator (PC), este acţionar majoritar în grupul de afaceri Grivco şi controlează Intact Media Group (care controleaza trei staţii importante de televiziune, al doilea ziar ca tiraj, Jurnalul National, şi săptămânalul Săptămâna Financiară, printre alte active). În iunie 2006, a fost declarat oficial colaborator al Securităţii sub numele de cod «Felix», împiedicându-l să preia funcţia de vicepremier. Deşi a insistat ca rolul său din trecut în Securitate nu a fost mai mare decat al românului de rând şi că şi-a servit ţara câştigând valuta, poziţia sa din perioada comunistă de manager al unei companii în spatele căreia se afla Securitatea sugerează că a fost mai degrabă ofiţer de rang-înalt al Securităţii decât un simplu colaborator (conform telegramei de referinta B). Oponent virulent al lui Băsescu şi unul dintre liderii mişcării de suspendare şi înlăturare a preşedintelui, Voiculescu a fost acuzat în instanţă în primavara lui 2007 de spălare de bani. Prima motivaţie a lui Voiculescu, şi de fapt adevăratul scop al partidului său, este să-i protejeze interesele de afaceri. Îi lipseşte un program politic sau o ideologie limpede şi îşi aliniază partidul oportunist. Voiculescu nu este singurul politician pentru care îmbogăţirea personală este principala motivaţie. George Copos, un aliat al Partidului Conservator al lui Voiculescu şi vicepremier, are o avere estimată la 420 de milioane de dolari şi este în mod cert din aceeaşi stofă, deşi averea sa este centrată pe industria hoteliera; el este, probabil, cel mai bine cunoscut ca proprietarul unei echipe de fotbal de top din Romania, Rapid. Averea familiei Voiculescu este de aproximativ 500 de milioane de dolari în 2006”. Sorin Ovidiu Vîntu: „Deşi el susţine că înclină spre dreapta politică, Sorin Ovidiu Vîntu nu are legături directe cu un singur partid politic, optând în schimb să le influenţeze pe toate. Vîntu şi-a cladit iniţial averea făcând afaceri cu cupoane de privatizare, bazându-se pe o reţea de foşti ofiţeri ai Securităţii pentru informaţii de interior despre companii mari. Practicile sale de afaceri au fost controversate, poate chiar penale. În 2000, cel mai mare fond mutual din Romania - o schemă piramidală orchestrată de Vîntu - s-a prăbuşit, păgubind aproximativ 300.000 de investitori cu circa 400 de milioane de dolari. În ianuarie 2007, a fost condamnat la doi ani de închisoare, cu posibilitate de recurs, pentru falsificare de documente care să ascundă deturnarea de fonduri de la schema piramidală pentru a finanţa o banca. Vîntu îşi menţine influenţa asupra politicii românesti prin legături ample cu persoane din eşaloanele superioare ale guvernării din România. În timpul presiunilor din primavara anului 2007 de a-l suspenda şi înlătura pe preşedintele Băsescu, Vîntu l-a consiliat în mod activ pe liderul PSD Mircea Geoană iî strategia sa politică şi de media. El este de asemenea legat de fostul ministru de finante Sebastian Vlădescu, acum secretar de stat în cadrul ministerului, care a facut parte din consiliul de administraţie al uneia dintre companiile lui Vîntu şi este probabil încă strâns legat de el. Similar, actualul ministru de finanţe Varujan Vosganian a primit susţinere financiara de la Vîntu în anii 1990 pentru un partid de centru-dreapta şi este astăzi, potrivit deputatului şi liderului Partidului Iniţiativa Naţională Cozmin Guşă, cel puţin «parţial în buzunarul lui Vîntu». Vîntu are o relaţie de prietenie puternică, recunoscută public şi de lungă durată cu fostul director SRI Radu Timofte (2001-2006)(decedat intre timp - n.r) probabil oferindu-i un anumit nivel de acces în lumea informaţiilor. Influenţa sa derivă şi din legăturile cu liderul sindical Liviu Luca şi influenţa acestuia asupra sindicatelor din Romania, la fel ca şi din faptul că deţine Realitatea TV, versiunea româna a CNN. Deşi se pare că nu dirijeaza conducerea editorială a Realitatea, la modul cotidian, el a fost atent pe parcursul suspendării presedintelui Băsescu sa mentina cat de cat impresia de echilibru in abordarea postului, mai ales dupa ce a devenit tot mai evident ca mişcarea de suspendare susţinută de Geoană, Voiculescu şi alţii nu va trece. Valoarea neta a averii lui Vîntu este estimată la aproximativ 900 de milioane de dolari în 2006. Ioan Niculae: „Se spune ca Niculae mentine relatii bune cu toate partidele mari si fostele guverne, desi in trecut a fost vazut ca un sponsor major al PSD. Inainte de 1989, Niculae ar fi fost ofiter de Securitate. Astazi el detine cea mai mare companie din sectorul agricol din Romania (InterAgro Group), precum si o companie de varf in asigurari (ASIROM). In 2000 si 2001, Niculae a fost implicat in controversata privatizare a Societatii Nationale Tutunul Romanesc (SNTR), in care, dupa o licitatie trucata, a obtinut o participatie majoritara in cadrul companiei pentru doar 10 milioane de dolari. Ulterior, in 2004, Ministerul Agriculturii a recapatat controlul asupra companiei, i-a sters partial datoriile, si a revandut pachetul de control catre companii inregistrate in Insulele Virgine controlate de Niculae, crescandu-i profitul. Potrivit datelor privind finantarea partidelor publicate de Asociatia Pro Democratia, in iunie 2004, Niculae a donat peste 840.000 dolari PSD-ului prin compania sa de asigurari ASIROM si Rafinaria ASTRA din Ploiesti (pe care el o controleaza oficial prin InterAgro cu o cota de 6,5% si neoficial prin actionarul majoritar Kreyton Ltd, un holding inregistrat in Insulele Virgine). In plus, Niculae pare sa aiba legaturi cu ofiteri de rang-inalt din SRI si este in prezent implicat intr-un scandal cu ofiteri de informatii in Prahova care au fost implicati in vanzarea ilegala si neimpozitata de petrol unei retele de dealeri. Un articol din 9 martie al ziarului Ziua sustine chiar ca Niculae beneficiaza de protectia presedintelui Basescu, furnizandu-i presedintelui o polita gratuita ASIROM de asigurare de viata. Averea lui Niculae este de aproximativ 700 de milioane de dolari in 2006”. George "Gigi" Becali: „Sondaje de opinie recente indica faptul ca proprietarul echipei de fotbal Steaua ocupa locul al doilea in topul popularitatii politicienilor in Romania, dupa presedintele Basescu. Se pare ca sursa averii lui Becali ar putea fi identificata in comertul cu oi facut de tatal sau pe piata neagra, dandu-le beneficii agentilor de securitate responsabili de monitorizarea sa pe cand se afla in exil din cauza asocierii sale cu Garda de Fier. Intr-un interviu acordat inainte de alegerile din 2004, Becali a recunoscut ca a primit aproximativ 150.000 de dolari de la familia sa cand regimul Ceausescu a cazut. Dupa ce a lucrat in afaceri cu «shipping» (probabil telegrama se refera de fapt la afacerile cu oi, n.red) si iaurt ("yogurt" in telegrama, n.red.) in perioada comunista, Becali si-a facut averea initiala in 1990 exportand in Turcia volume mari de rulmenti aparent furati si importand blue jeans de calitate scazuta de la un furnizor din Istanbul. Totusi, mare parte din averea sa provine din afaceri imobiliare abile, unele dintre ele legate de manipulari dubioase din interior. Becali a fost in spatele unei afaceri extrem de controversate in 1999 ce a implicat un schimb de 21 de hectare de pamant departe de Bucuresti cu un teren de aceeasi suprafata apartinand armatei in Baneasa, acum o suburbie eleganta a Bucurestiului. In iulie 2007, relatarile media au sustinut ca Becali il mituise pe fostul ministru al Apararii, Victor Babiuc, oferindu-i fiicei sale o proprietate in suburbie, pentru schimbul de terenuri mai sus mentionat. Becali insusi s-a legat de dreapta nationalista romana. In trecut a cerut canonizarea liderului legionar din Romania din anii 1930 Corneliu Zelea Codreanu; este liderul partidului nationalist Noua Generatie (PNG), pe care l-ar fi cumparat de la primarul Bucurestiului Viorel Lis in 2004 (conform telegramei de referinta C). Ironic, Becali are de asemenea o relatie apropiata cu liderul PSD Viorel Hrebenciuc care a sprijinit preluarea PNG de catre acesta pentru a submina PRM-ul lui Vadim Tudor. In plus, Becali are unele legaturi cu presedintele Basescu, sustinandu-i campania de referendum si, lucru foarte cunoscut, sarbatorind public o victorie a Steaua tarziu in noapte, alaturi de presedinte. El l-ar mai fi platit pe mogulul media Adrian Sarbu pentru o acoperire favorabila pe canalele sale de televiziune. Averea lui este evaluata la 950 milioane de dolari in 2006”.      Baroni locali Attila Verestoy: „Verestoy, principalul sustinator financiar al UDMR, a fost senator UDMR reprezentand judetul Harghita din 1990. In prezent este liderul UDMR in Senat si vicepresedintele comisiei comune parlamentare de supraveghere a SRI. Inainte de 1989, Verestoy, chimist de formatie, a lucrat la un institut de cercetare condus de Elena Ceausescu. In aprilie 2007, ziarul Atac a publicat afirmatii, facute de un fost ofiter de Securitate, potrivit carora Verestoy fusese recrutat de Securitate in orasul sau natal Odorheiu Secuiesc, in ciuda unei decizii din octombrie 2006 a CNSAS care indica faptul ca Verestoy nu a colaborat cu Securitatea. Din 1990, averea lui Verestoy s-a concentrat pe industria de cherestea din Harghita si pe portofoliul sau de actiuni la bursa. El a fost de asemenea implicat intr-o serie de scandaluri politice, unele dintre ele recente. In 2005, el si ministrul PNL al Sanatatii, Eugen Nicolaescu, au fost implicati cand Ministerul roman al Sanatatii a oferit un contract de servicii spitalicesti de 7 milioane de dolari catre Hungastro (o companie de servicii in cadrul careia Verestoy a fost, pana de curand, principalul actionar) dupa descalificarea principalului participant la licitatie pe baza unui element tehnic. In mai 2007, el a fost implicat intr-o posibila schema de insider trading dupa ce s-a implicat, pe Bursa Romana de Valori, in tranzactii cu actiuni afectate de o lege in curs de adoptare in Parlament. Averea sa este evaluata la aproximativ 54 de milioane de dolari in 2006”. Viorel si Ioan Micula: „Adesea mentionati ca fratii din Bihor, Viorel si Ioan Micula sunt de departe cei mai bogati dintre cei pe care noi ii consideram «Baroni Locali». Fratii Micula detin operatiuni media prin Centrul National Media, un conglomerat media estimat la aproximativ 150 de milioane de dolari, cu trei statii TV (National TV, N24 si Favorit TV) si o statie radio (National FM). Desi activi in afacerile media si hoteliere, ei se identifica cel mai mult cu grupul European Drinks & Food, companie cu o veche notorietate de practici de business dubioase si care a apelat in trecut la manipulare politica si economica pentru a obtine o pozitie avantajata pe piata (conform telegramei de referinta A). Fratii Micula se pare ca au legaturi cu toate partidele mari in Bihor. Un numar de consilieri locali ai PD, PSD si PNL lucreaza pentru companiile fratilor Micula, in timp ce varul lor Catalin Micula este deputat PNL responsabil cu Comisia de Cultura si Educatie. Cornel Popa, vicepresedintele PNL pentru nord-vestul Romaniei, ar fi de asemenea un apropiat al fratilor Micula. Averea lor neta a fost estimata la circa 770 milioane de dolari in 2006”. Iulian Dascalu: „Cunoscut ca «Regele Mallurilor», Iulian Dascalu este un om de afaceri din Iasi relativ tanar (37 de ani) si bogat. Provenit dintr-o familie saraca, Dascalu a reusit sa transforme Iulius Group SRL intr-o companie nationala care a ridicat o serie de malluri in Moldova si Transilvania. In iulie 2007, nunta lui Dascalu in Italia s-a evidentiat cu o lista de invitati pe care se aflau toate figurile influente din Iasi, inclusiv controversatul lider PNL Relu Fenechiu (Nota: Vezi Intellipedia Biographies pentru mai multe informatii despre Fenechiu. Sfarsitul Notei). Proiectul Palas, cel mai controversat al lui Dascalu, prevede un complex rezidential in inima Iasiului, pe un teren acordat de primarul PSD Gheorghe Nechita lui Dascalu, fara o licitatie. Atat Nechita, cat si seful PNL Iasi Fenechiu si-au exprimat public suportul pentru acest proiect, determinand mass-media sa relateze despre o coalitie secreta PNL-PSD in spatele proiectului. Prin companiile sale, Dascalu are de asemenea legaturi cu justitia, cu SRI-ul si cu Securitatea, fosti oficiali de rang inalt din toate acestea lucrand acum ca directori sau avand legaturi cu compania sa. Averea sa neta este estimata la aproximativ 120 milioane de dolari”. Un foarte influent personaj care nu se încadrează”Ion Tiriac este al doilea cel mai bogat roman din lume, potrivit Top 300 Capital, si are rezidenta in Monaco. Nu are legaturi oficiale cu niciun partid, desi este cunoscut ca a avut relatii apropiate cu PSD si cu fostul premier Adrian Nastase. In ciuda acestor legaturi, el mentine relatii bune cu toate guvernele si partidele si, spre deosebire de alte personaje, are o reputatie publica relativ pozitiva. Tiriac a fost chiar sustinut o data de partidele de opozitie ca un candidat la functia de prim-ministru intr-un posibil guvern tehnocrat. Initial, el a facut avere in afara Romaniei ca, printre altele, partenerul de dublu la tenis al lui Ilie Nastase si managerul lui Boris Becker. Statutul de star international al tenisului i-a permis lui Tiriac o anumita doza de libertate sub regimul Ceausescu, desi el a jucat pentru echipa Dinamo, asociata cu Securitatea. In Romania, el si-a dobandit averea prin dezvoltarea si vanzarea cu succes a unor companii bancare si de asigurari catre companii din Vest. Puternicele sale legaturi germane de afaceri cu companii ca HVB si Allianz Insurance au fost cele care i-au oferit un numar mare de parghii in relatia cu oficialii romani. In ciuda imaginii sale relativ curate, Tiriac a avut de-a face totusi cu controverse. Dupa ce fiul sau a fost arestat pentru trafic de droguri, Tiriac este mentionat ca si-ar fi folosit banii si puterea pentru a curata numele fiului sau, avand ca rezultat o investigare a procurorilor de caz de catre fostul ministru al Justitiei Monica Macovei. Alta controversa, in 2005, a implicat uciderea ilegala de mistreti de catre vanatori invitati in Romania de Tiriac. Averea sa este estimata la aproximativ 1,5 miliarde de dolari in 2006”. „Nu toti brokerii de putere din Romania au dovedit gradul de rezistenta demonstrat de cifrele prezentate mai sus. Ovidiu Tender, un personaj legat de Securitate care si-a construit averea in afacerile cu petrol si a inselat guvernul roman cu circa 93 de milioane de dolari inainte de a fi trimis temporar dupa gratii, este exemplul perfect de fost «oligarh» a carui influenta pare sa fi scazut ca urmare a unei investigatii DNA si a pierderii de sprijin politic. Tender, care ar fi de asemenea legat de Patriciu si PNL, este profund implicat intr-un scandal de coruptie referitor la privatizarea rafinariei Rafo, in care mai sunt implicate mai multe personaje cu legaturi la crima organizata rusa (conform telegramei de referinta E). In urma dezvaluirii scandalului, Tender a ajuns dupa gratii pentru o perioada de arest preventiv de 30 de zile, dupa ce a incercat sa mituiasca un martor. Intr-o intalnire din 9 iulie cu un oficial politic al ambasadei, jurnalistii de investigatie Stefan Candea si Sorin Ozon au sugerat ca, desi inca puternica, influenta lui Tender ar putea fi in declin dupa perioada de detentie. In pofida acestui lucru, seful biroului AP in Romania i-a spus oficialului politic din cadrul ambasadei intr-o intalnire din 13 iulie ca Tender, in plin reviriment, a acumulat o suma semnificativa de bani dupa ce si-a ispasit pedeapsa, semn ca influenta sa ar fi din nou in crestere, cu atat mai mult acum cand independenta DNA este atacata. Averea neta a lui Ovidiu Tender este estimata la aproximativ 190 de milioane de dolari in 2006”. Comentariu. „Jocul banilor si politicii in Romania este consistent, insa nu este static. Influenta «Baronilor Locali» s-a schimbat dupa alegerile din 2004 si dupa schimbarea guvernului din aprilie 2007. Nici «oligarhii» romani nu au garantata o prezenta continua pe scena politica romaneasca, zguduita de presedintele Basescu care le-a oferit spate politic procurorilor de la DNA sa ancheteze coruptia la nivel inalt. Problemele unui personaj precum Tender sunt dovada ca, daca anchetele dau rezultat, DNA are potentialul sa elimine personaje foarte corupte de pe scena politica si economica romaneasca. Totusi, chit ca anchetele DNA au trimis pe tusa unii jucatori majori precum Tender, nici un personaj foarte influent nu a fost inchis cu adevarat in Romania. Eforturile anticoruptie si urmaririle penale au inceput in mod limpede sa fasaie dupa aderarea la UE, pe masura ce vechile influente corupte au inceput sa se reafirme. Alte informatii despre oligarhi, baroni locali si alte personaje sunt disponibile la Embassy Bucharest's Intellipedia Biographies. Sfarsitul comentariului".    13. „Acest raport a fost pregătit de Jeremy Stuart, un absolvent al Universității Indiana, practicant la Departamentul Politic.

Ne puteți urmări și pe Google News