Anthony Quinn. Sursa foto Captură video
Din cuprinsul articolului
Anthony Quinn a fost, fără îndoială, una dintre figurile legendare ale Hollywoodului, un om care și-a sculptat destinul din sărăcie, luptă și pasiune. Actorul de origine mexicană, cunoscut în toată lumea pentru interpretarea magistrală a lui Alexis Zorba în filmul „Zorba Grecul”, a trăit o viață demnă de un roman de aventuri, plină de succes artistic, dar și de furtuni personale.
Anthony Quinn, copilul sărac care visa la o lume mare
Anthony Rodolfo Oaxaca Quinn s-a născut pe 21 aprilie 1915, la Chihuahua, în Mexic, într-o familie modestă, dar plină de curaj. Tatăl său, un muncitor irlandez stabilit în Mexic, și mama sa, de origine indigenă, fuseseră implicați în revoluția mexicană.
Sursa: Wikipedia
Legenda spune că s-au căsătorit chiar într-un tren plin de rebeli, iar micuțul Anthony era să se nască pe câmpul de luptă. După război, familia a emigrat în Statele Unite în căutarea unui trai mai bun.
Copilăria lui Quinn a fost o luptă constantă pentru supraviețuire. A vândut ziare, a lustruit pantofi, a muncit pe șantiere și în ferme. După moartea tatălui, într-un accident de mașină, adolescentul de doar 10 ani a devenit stâlpul familiei. Și-a abandonat studiile pentru a-și întreține mama, sora și bunica, trăind o adolescență în care responsabilitatea a înlocuit jocurile.
De la boxer și pictor, la ucenic în ale scenei
Înainte de a ajunge actor, Quinn a fost boxer profesionist, sculptor și pictor, pasionat de arhitectură. Talentul său i-a adus chiar o bursă pentru a studia cu celebrul arhitect Frank Lloyd Wright.
Dar destinul i-a schimbat planurile: o operație la limbă, făcută pentru a-și corecta dicția, l-a apropiat de lumea artei dramatice. A urmat cursuri de actorie plătite din munci mărunte, de la spălat podele până la livrat pachete, iar în 1933 a debutat pe scenă, în piesa „Clean Beds”.
Cariera cinematografică a început în 1936, când a obținut un mic rol în filmul „The Plainsman”, regizat de Cecil B. DeMille. Curând, regizorul i-a oferit un contract stabil la Paramount, iar Quinn a devenit o prezență constantă în producțiile anilor ’40. În 1937 s-a căsătorit cu Katherine DeMille, fiica adoptivă a regizorului care îi deschisese porțile Hollywoodului.
După zeci de roluri secundare, Quinn s-a impus cu adevărat în 1952, odată cu filmul „Viva Zapata!”, regizat de Elia Kazan. Interpretarea fratelui revoluționarului mexican i-a adus primul premiu Oscar pentru cel mai bun rol secundar. Cinci ani mai târziu, un alt succes major – rolul pictorului Gauguin în „Lust for Life” – i-a adus al doilea Oscar, confirmându-l drept unul dintre cei mai talentați actori ai generației sale.
Anthony Quinn și rolul vieții lui
În 1964, Anthony Quinn a atins apogeul carierei cu „Zorba Grecul”, filmul inspirat din romanul lui Nikos Kazantzakis. Personajul exuberant, liber și plin de viață a devenit o icoană culturală, iar interpretarea lui Quinn a intrat definitiv în istoria cinematografiei. De atunci, publicul l-a identificat mereu cu acel spirit mediteranean care iubește viața fără rezerve.
Au urmat alte roluri memorabile – în „Lawrence of Arabia”, „La Strada”, „The Shoes of the Fisherman” sau „Requiem for a Heavyweight” – care au consolidat reputația sa de actor universal, capabil să joace orice, de la erou antic la papă.
O viață sentimentală la fel de intensă ca filmele sale
Dincolo de ecran, Anthony Quinn a fost un om al pasiunilor. A fost căsătorit de trei ori și a avut nu mai puțin de 13 copii, dintre care trei născuți în afara căsătoriei. Ultimul a venit pe lume când actorul împlinise 81 de ani, un detaliu care i-a adus supranumele de „cel mai faimos tată al Hollywoodului”.
Primul său fiu, Christopher, a murit tragic la doar trei ani, o pierdere care l-a marcat pentru totdeauna. După divorțul de Katherine DeMille, Quinn s-a recăsătorit cu Iolanda Addolori, o creatoare de costume italiană, cu care a avut alți trei băieți. Mai târziu, relațiile sale extraconjugale au fost subiect de presă și de procese, dar actorul a tratat viața personală cu aceeași sinceritate dezarmantă care îi definea și rolurile.
Puțini știu că Quinn a fost și un artist plastic respectat. Picturile și sculpturile sale, influențate de cubism și expresionism, au fost expuse în muzee din întreaga lume. În 1982, o expoziție personală organizată la Honolulu s-a bucurat de un succes uriaș, toate lucrările fiind vândute pentru o sumă impresionantă.
A scris și două volume autobiografice – „The Original Sin” și „One Man Tango” – în care și-a povestit viața cu aceeași pasiune cu care a trăit-o.
Ultimii ani și moștenirea unui gigant
Anii ’90 i-au adus probleme de sănătate – o operație pe cord și afecțiuni respiratorii –, dar și noi apariții pe marele ecran, în filme precum „Jungle Fever”, „A Walk in the Clouds” sau „Last Action Hero”. Ultimul său rol a fost în „Avenging Angelo”, lansat în 2001, anul în care Anthony Quinn s-a stins din viață, pe 3 iunie, la vârsta de 86 de ani.
După moartea sa, moștenirea artistică și averea au rămas ultimei sale soții, Katherine Benvin, și celor doi copii ai lor. Dar adevărata sa moștenire rămâne pe peliculă: chipul bronzat, zâmbetul de vulcan și ochii care spuneau, fără cuvinte, că viața trebuie trăită cu toată ființa.
