Războiul din Ucraina intră în al treilea an. Opinia militară exprimată de mai toți lideri europeni și americani este că Rusia în cazul în care va învinge va continua să atace flancul estic și în primul rând zona vulnerabilă dintre Polonia și Țările Baltice așa numita ”fâșie Suwalki”.

Deși generalii din NATO au vorbit despre recrutarea obligatorie/voluntară  reacțiile la argumente au fost diferite în fiecare țară din Alianță și au diferite soluții pentru rezolvare. Forțele armate ale Europei, în special cele de la granița cu Rusia, realizează acum că nu au suficientă forță militară activă și de rezervă.

Dar nu numai ele sunt în această situație. Armata germană, de exemplu, nu reușește să atragă noi soldați, în ciuda unei vaste inițiative de a se consolida, pe fondul războiului din Ucraina, a anunțat Ministerul Apărării al țării în august 2023. În Germania, cancelarul Olaf Scholz a respins recent o propunere a ministrului Apărării privind reintroducerea serviciului militar obligatoriu, iar autoritățile din Franța au pus în dezbaterea situația din rândul forțelor armate. Lituania, Danemarca, Suedia, Norvegia,  Finlanda, Letonia, Austria, Grecia și Estonia au în prezent o anumită formă de serviciu militar obligatoriu. Polonia și Danemarca au deja pe agendă să reintroducă serviciul militar obligatoriu din 2024.

Letonia l-a reintrodus anul acesta, iar Lituania încă din 2015 după ce Rusia a anexat Crimeea. În Norvegia, din 2015, și femeile și bărbații sunt obligați să urmeze stagiul militar în care să învețe tehnici elementare de autoapărare, dar doar cei cu aptitudini fizicei excelente sunt instruiți pe perioade mai îndelungate. Franța a lansat în 2019 o formă de recrutare mai  ”blândă” a tinerilor prin care să urmeze un serviciu civic voluntar. În România dezbaterea este cu cuțitele pe masă. Generalul Vlad Gheorghiță vrea serviciu voluntar, politicienii ne spun ca ne apără NATO, parlamentarii caută soluții nesigure și asta în condițiile în care armata a fost terfelită pentru salarii și pensii ”nesimțite”. Ferească Dumnezeu de un război că atunci o să aveți în față un scenariu de un cinism cutremurător. Poate greșesc dar oficiile pașapoarte vor fi luate cu asalt.

Declarațiile lui Vlad sunt similare cu cele făcute de alți șefi ai armatelor membre NATO, precum și de oficiali ai Alianței, dar în România au produs o controversă majoră, ajungându-se inclusiv la solicitări de demitere a generalului Vlad de către unii parlamentari. Nu știu dacă parlamentarii noștri înțeleg că situația apărută a fost/este folosită în războiul hibrid care se duce împotriva României de către vecinii de la Moscova. Discuțiile creează panică în rândul unei populații și așa traumatizată de războiul de la graniță, traumatizată de inflație și de prețurile la alimente, populație care nu mai înțelege ce se petrece la nivelul Ministerului Apărării dar și a clasei politice.

Discuția privind adaptarea legislativă și refacerea rezervei militare și a stocurilor de muniție e la nivelul întregii Alianțe și nu trebuie tradusă ca o pregătire a populației pentru un război de mare intensitate, cum au insinuat unele publicații. Această discuție nu transformă România în cazarmă. Ne pune în față o situație reală a forțelor militare române. Românii trebuie să fie îngrijorați de o posibilă extindere a conflictului din Ucraina, iar ca măsură de eliminare a acesteia este pregătirea populației pentru apărare.

Este necesară schimbarea legislației în domeniul apărării, legea care stipulează organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale, pentru a oferi armatei libertatea deplină de a folosi armamentul pe timp de pace, în afara obiectivelor militare sau a terenurilor de instrucție. Legea 446 are nevoie să sufere modificări în vederea oferirii cadrului legislativ pentru refacerea rezervei, rezerva existentă a  României fiind îmbătrânită. Eu afirm că soluția corectă este activarea și reformarea serviciului militar obligatoriu întrerupt în 2007.  Însă noi suntem în an cu alegeri și nici un politician nu vrea acestă discuție pe agendă. Eu zic ca într-un viitor nu prea îndepărtat se va reveni la serviciul militar obligatoriu. În orice caz nu ală pe care l-am avut noi în anii comunismului, între cazarmă, canal, construcții de blocuri, agricultură și terenul de instrucție. 

Câți militari sunt necesari (estimativ) pentru granița noastră cu Ucraina?  

În România, prima încercare de reintroducere a serviciului militar obligatoriu a eșuat în urmă cu 8 ani. Cu toate acestea, într-un proiect de lege prezentat anul trecut, Ministerul Apărării a susținut o propunere conform căreia toți cetățenii români cu vârsta potrivită pentru serviciul militar și care locuiesc în străinătate ar trebui să fie obligați să se prezinte la serviciul militar în termen de 15 zile în cazul unei mobilizări generale.

Probabil că generalul Vlad nu se referă la nicio stare de război sau un război iminent el își dorește, ca și noi de altfel, crearea unei forțe militare care să apere teritoriul național unul care are o graniță cu zona de conflict de peste  1000 de km. Pentru granița asta am avea nevoie de 300.000-400.000 de militari. Noi avem 70.000 (dintre care peste 15.000 sunt personal civil neimplicat în instrucție). De aceea trebuie să găsim instrumentele pentru a avea o populație pregătită și o societate rezilientă. Pentru asta a pledat Șeful Statului Major al Apărării. România este înconjurată de prietenii lui Putin: Serbia, Ungaria, Turcia.

Ce ne mai rămâne Marea Neagră unde militar stăm jalnic cu 2 fregate din trei neechipate, cu corvete din anii 80 (unele rusești, altele românești) fără baterii de costă și fără submarine. Ucraina are 800.000 de cetățeni în sistemul militar acum. Nouă ne trebuie undeva între 800.000 și 1 milion de români. Nu o să-i ai mâine. Eu spun că trebuie 200.000 de militari imediat pregătiți și echipați. Cu ce? Cu tehnologii moderne, că în afară de ”Kalașnikoave”, nu avem nici măcar bocanci. Vrem militari? Da! Avem cazărmi? Nu! Ne trebuie un sistem de instruire modern? Da! Avem unde să instruim?

Da! Avem poligoane la standarde NATO.   Generalul Vlad a făcut aceste declarații în contextul în care deficitul de personal din armata română este unul important. Șeful Statului Major a spus că, în 2023, 6.000 de angajați au părăsit ministerul Apărării. Înaltul oficial militar a precizat că aceștia nu pot fi substituiți prin rezerviști, pentru că rezerviștii României sunt prea bătrâni pentru a lupta pe front. Dacă aceasta este o idee bună în ceea ce privește descurajarea unei potențiale invazii ruse, nu suntem cu adevărat siguri. Războiul modern necesita o pregătire specială. De la invadarea Ucrainei la scară largă de pe 24 februarie 2022, Rusia a pierdut peste 260.000 de soldați, majoritatea înrolați împotriva voinței lor.

Ucraina ar fi pierdut în jur de 130.000, mult mai puțini pentru că mare parte din armată e alcătuită din soldați voluntari, în vreme ce mulți tineri ucraineni își continuă studiile și fac deplasări în străinătate în ciuda legii marțiale în vigoare. Generalul nu este perfect, are și păcate (zic eu și poate greșesc, oricum nu face parte din cunoscuții mei ca să fiu diplomat). Ce ziceam este și răspunsul lui Rumsfeld la întrebarea mea despre noul președinte Donald Trump pusă în 2017 la NDU la o discuție (despre Europa de Est și în special România) cu el care a durat aproape o oră și la care s-a alăturat și Cohen (fost secretar la apărării în 1997 când eu eram la Washington la National Defense University-NDU): Cum este Trump? l-am întrebat eu, iar Rumsfeld a răspuns: nu știu nu este din gașca mea!.

Am citit interviul lui Vlad cu creionul în mână așa ca la facultate când citeam cursurile. Mi-a atras atenția o întrebare pusă de reporter, una mai mult politică decât militară care nu cred că-și avea rostul (nu am să dezvolt și nu am să caut răspunsuri, acestea trebuie să le caute domnul general și să răspundă domnia sa în litera și spiritul Constituției) nu așa cum a făcut-o.  Știe domnul general la ce mă refer. Să nu uităm că funcțiile sunt întotdeauna trecătoare. Mai știu pe cineva de pe fluviul Sena care a avut contre cu militari activi și în rezervă, ofițeri superiori și generali și care va trage consecințele la următoarele alegeri.  

O amintire din liceu 

Fac o scurtă escală în memorie. Mă rog eu sunt pensionar, iar amintirile mele curg zilnic pe hârtie. În liceul pe care l-am absolvit, Colegiul Național Sfântul Sava am învățat latina cu profesoara Capoianu (ce lucru senzațional) iar profesoarei mele de istorie, madam Ionașcu, îi plăcea Topârceanu și mai ales memoriile sale din Primul Război Mondial. Topârceanu a luptat la Turtucaia în 1916 și a căzut prizonier în primele zile. Rămâne în captivitate până în 1918.

Experiența celor două campanii și a prizonieratului este evocată în proza sa, Amintiri din luptele de la Turtucaia (București, 1918), În gheara lor... Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare, (Iași, 1920) și Pirin-Planina, epizoduri tragice și comice din captivitate (București, 1936). În Amintiri el spunea: ”A fi patriot nu e un merit, e o datorie. Numai cine nu socoate iubirea de țară drept o datorie e în stare să se laude cu ea”. Ce ar trebui să facem noi care ne iubim țara și am jurat pe drapel?

Eu, la vremea mea, am luptat, împreună cu un grup de militari cu studii la Washington sau la Londra, ca România să intre în NATO. Am luptat, bine-înțeles la figurat, cu generali cu studii la Moscova sau simpatizați ai metodelor rusești de pregătire militară și de utilizare a tehnicii (nu mulți-suficienți, în special cei aduși de Militaru, mai ales la rachete și la radiolocație unde încercam modernizarea armatei cu radarele americane FPS-117 și scoteam din uz radarele sovietice P-37 construite cu tehnologia cu tuburi catodice-și încercând crearea ASOC-ului, sistemul de suveranitate aeriană). Spun cu mândrie că Noi am pus bazele armatei pe care dumneavoastră, domnule general Vlad, o conduceți astăzi. Generalul Degeratu a restructurat forțele, generalul Ilina a restructurat informațiile militare, generalul Zaharia și generalul Popa Florentin au inițiat modernizările echipamentelor militare.

Fiecare care a trecut pe la Ministerul Apărării în anii 1993-2004, Generalii Chelaru, Bădălan sau Popescu și-a adus o contribuție la aderarea Românie la NATO. Generalul Bălan cu sprijinul și banii colegilor americani a dezvoltat/selecționat militari în programul de învățământ IMET de care și dumneavoastră ați beneficiat la un moment dat mergând la prestigiosul Colegiu al Trupelor de Uscat ale SUA de la  Carlisle Barracks.

”Cine nu are bătrâni, să-și cumpere” spune un proverb românesc, dar domnule general o să spuneți că asta ține de o cultură pre-modernă, chiar arhaică, în care nu existau scrieri și evident că, în societățile foarte vechi, bătrânii tezaurizau cunoașterea și era firesc să fie cei mai prețuiți, că erau cei care știau cele mai multe lucruri. Dar acum, în epoca Internetul, nu mai este nevoie de bătrânii militari ei trebuie trimiși... la groapa istoriei.  ”Tragedia vieții este că îmbătrânim prea devreme și devenim înțelepți prea târziu” spunea Benjamin Franklin.

De ce nu vor tineri servici militar voluntar sau obligatoriu

Politicienii noștri ar trebui să-l citească pe Constantin Rădulescu-Motru și după aceea să se exprime. Eu, ca militar, cred că serviciul militar voluntar este un fel de Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei” (PTAP). Va supărați pe mine sau nu, acesta este un paliativ  care nu va aduce rezultatele scontate. Și o să va explic mai jos de ce. Unii politicieni îmi spun că serviciul militar obligatoriu ar fi contraproductiv.  Și totuși uităm că ne îndreptăm spre o epocă în care pacea negociată pe cale diplomatică nu mai este posibilă, iar economia globală și societatea devin tot mai competitive.

Criza resurselor bate la ușă, iar omenirea redevine ,,tot mai periculoasă” la fel cum era înainte de 1950, și ar putea rezulta un context  în care traiul confortabil și pașnic cu care s-au învățat generațiile tinere din Europa să devină doar o amintire frumoasă. Conform unor studii sociologice sunt trei motive principale pentru care tinerii europeni nu-și doresc să intre în armată în mod voluntar: (1) salariile sunt mici în majoritatea țărilor membre NATO, inclusiv România;  (2) frica de moarte și de pericolele cu care s-ar putea confrunta pe front pe durata unui război; (3) sistemul de instruire conservator și antrenamentele dure (aici adaug eu  – tinerii nu suportă să fie umiliți de ofițeri); (4) tinerii nu mai au simțul civic și nu mai sunt patrioți, mulți fiind educați în spiritul globalizării și a lumii fără granițe.

Tinerii europeni s-au învățat cu confortul, cu ideea că vor trăi toată viața în pace și stabilitate, dar ce se va întâmpla dacă câteva zeci de rachete rusești vor lovi în câteva restaurante, cluburi, parcări și magazine din marile capitale europene? Vă las pe dumneavoastră cititorii să răspundeți.

Ce prevede, pe scurt, noul proiect de lege privind militarii voluntari?

Deși eu nu cred că serviciul militar obligatoriu chiar și pentru o perioadă scurtă este cea mai bună soluție, am spus-o și o repet, însă Parlamentul României va decide care va fii viitorul rezervei militare a Armatei Românie. Bună sau rea  legea adoptată va legaliza soluția. Deci ce se prevede în noua Legea a Apărării: proiectul de lege la care lucrează Ministerul Apărării prevede că stagiul militar nu va fi obligatoriu, ci voluntar și că poate fi făcut atât de bărbați, cât și de femei care au vârsta cuprinsă între 18 și 35 de ani. Durata este de patru luni. Sunt agreate și stimulente financiare ”trei salarii medii brute pentru acea perioadă” dar și anumite recompense precum cazarea gratuită. 

Industria de apărare a Românie pe butuci!

Observația generalului Vlad despre industria de apărarea este corectă:  fabricile românești de armament nu au capacitatea să fabrice muniția de tip NATO de care are nevoie Armata. Cea mai mare companie a statului român furnizoare de produse și servicii pentru industria militară, Romarm, a fost invitată în premieră la masa discuțiilor cu marile companii internaționale din domeniu, sub umbrela NATO și UE. Invitația onorantă, dar realitatea e tristă. Multe dintre fabricile Romarm sunt uitate de timpuri, tehnologiile sunt învechite, iar producția e la sub 10% din nevoile Armatei Române.

Ungaria lui Orban ne-a tras ”preșul de sub picioare”. Vehiculul de luptă pentru infanterie (IFV) Lynx, de ultimă generație, al nemților a început să fie produs în Ungaria, armata țării vecine fiind primul client care va primi acest nou tip de vehicul. Rheinmetall a semnat cu România în noiembrie 2016 un acord pentru construirea de blindate la Uzina Automecanica Moreni (400 de bucăți cu 87% din componente care vor fi produse și furnizate de România) și țevi de artilerie la Arsenal Reșița, dar proiectul a picat, cum de altfel au căzut toate planurile pe care nemții le-au avut în România începând cu TR-2000 în cooperare cu Grupul KraussMaffei. Tot la Moreni, nemții voiau să producă camioane militare, elemente de echipamente militare pentru clienți internaționali, precum și un tun de 30 mm, care să fie montat pe viitorul transportor 8X8.

În paralel, Rheinmetall s-a arătat interesat în 2017-2018 și de redeschiderea fabricii de armament Arsenal, de la Reșița, aflată în conservare la acea vreme, cum de altfel este și acum. Intenția lor era ca aici să producă turela și aparatele de tragere de pe un transportator blindat pe care urmau să-l producă la Moreni. Nimic însă din toate aceste planuri nu s-a materializat, nemții plecând din România. Acum nemții au revenit pentru faptul ca suntem aproape de Ucraina pe care ei o sprijină cu tehnică militară. Producătorul german de armament Rheinmetall a anunţat că a preluat un pachet de 72,5% din acţiunile producătorului român de vehicule Automecanica Mediaş, o tranzacţie care îi extinde amprenta în Europa Centrală. Automecanica Mediaş este un producător de vehicule speciale şi trailere pentru piaţa civilă şi militară unde americanii au vrut în anii 90 să producă o mașină a infanteriei dar noi care nu ne vindem țara  așa că nu am vrut.

Uzina din România urmează să joace un rol important în mentenanţa vehiculelor de luptă occidentale livrate Ucrainei precum şi pentru asigurarea suportului logistic. Uzina Mecanică Plopeni, susține că obuze de  calibru 155 mm s-au produs pînă în 1986 și că ar putea relua producția de muniție în maximum șase luni, dacă ar avea bani pentru investiții! Pentru că există infrastructura. Uzina Tohani venea cu componentele, iar tuburile se făceau la Uzina Metrom. Ultima asamblare a fost în 1986. Este nevoie de omologare din nou și, bineînțeles, de documentație” pentru a relua producția.

Totuși, Industria de apărare românească, din subordinea Ministerului Economiei, ar putea să producă muniția de calibru 152 mm, de tip sovietic, pentru Ukraina. Dar liniile de fabricație de la Plopeni și Tohani au fost vîndute, pe bucăți, la fier vechi. Metoda asta poate fi patentată la OSIM. Ea s-a folosit în România pe scară largă în demolarea industriei de apărare și nu numai. Studiile făcute de specialiștii străini spuneau ca unele din uzine se pot moderniza. Recent – adică prin ianuarie, presa americană, care cita oficiali de la București și Berlin, scria că Germania va cofinanța recondiționarea și extinderea unei fabrici din epoca sovietică, în România.

Potrivit celor de la Wall Street Journal (WSJ) în această fabrică (nu se dădea numele) se vor produce atît obuze la standarde NATO, 155mm, cît și unele compatibile cu armele sovietice folosite de Ukraina, de 152 mm. Pe de altă parte, un grup de oameni de afaceri americani a investit deja în compania românească Romanian Allied International Defense și va demara producția de muniție la Uzina Mecanică Drăgășani.

Între 2018-2023, filialele Romarm au beneficiat de fonduri pentru investiții de aproape 800 de milioane de lei, potrivit informațiilor transmise de companie. S-au concretizat în programe de retehnologizare și lansarea de produse și servicii noi, iar cele mai mari sume au mers spre cele două uzine de armament din Cugir. Multe din tehnologiile folosite în companiile de stat din industria apărării au rămas însă „de tip sovietic”. Cugirul fabrică noi arme de asalt 5,56  tip NATO, pe care le-a creat împreună cu o societate din București, printr-un program național strategic, lansat în 2011 iar Ministerul Apărării nu le cumpără deși a participat cu specialiști la crearea ei. În mod concret, în două dintre filiale Romarm - Victoria și Reșița - producția este oprită complet, într-o a treia, cea de la Făgăraș - de producție de pulberi... s-a ales ”pulberea” încă din 2004, iar în majoritatea celorlalte producția este subdimensionată. Noi cumpărăm pulbere de la sârbi pe care o fac cu componente de la ruși. Toate acestea le găsiți în rapoartele făcute pentru Ministerul Apărării în anii 1997, 1998,1999 și 2000 de comisii de specialiști americani, francezi, nemți și olandezi pe care i-am adus aici în România prin Departamentul Înzestrării Armatei.

Europa a spus prezent pentru Ucraina!

Timp de decenii după al Doilea Război Mondial, Europa a contat pe Statele Unite pentru ca aceasta să fie garantul suprem al securității sale. Continentul s-a bazat pe Washington pentru a ghida politica NATO, pentru a oferi descurajare nucleară și pentru a crea un consens în rândul țărilor europene cu privire la întrebări controversate. Europa a continuat să ia de la sine înțeles umbrela de securitate a SUA după încheierea Războiului Rece, reducând cheltuielile pentru apărare, nereușind să oprească genocidul bosniac la începutul anilor 1990 și refuzând să joace un rol politic în rezolvarea crizei din Siria, incapabilă să rezolve criza din Libia, chiar dacă aceasta a rămas cel mai mare furnizor de ajutor umanitar din regiune.

După ce Rusia a invadat Ucraina în 2022, mulți au anticipat că europenii ar putea refuza să ajute Kievul. Ultima dată când președintele rus Vladimir Putin a mărșăluit peste granițele ucrainene – anexând Crimeea în 2014 – Europa a răspuns cu sancțiuni slabe și încercări de compromis diplomatic, sporind în același timp dependența sa de gazul rusesc. Atunci Merkel împreună cu Hollande au desenat Acordul de la Minsk total defavorabil ucrainenilor.

Dar în ultimii câțiva ani, lumea a văzut o imagine a unei Europe mai puternice. Țările europene au susținut un front unit în rezistența agresiunii Rusiei, găzduind milioane de refugiați, coordonând decuplarea dureroasă de aprovizionarea cu gaze rusești, impunând sancțiuni economice puternice și restricții la export Rusiei, antrenând soldați ucraineni și invitând Ucraina să adere la Uniunea Europeană. Sancțiunile împotriva Rusie au crescut la un număr de 13 pachete. Pachetul de ajutor UE de 53 de miliarde de dolari pentru Ucraina, care a fost aprobat în februarie, a stabilit asistența economică și militară combinată a Europei pentru Kiev pe perioada 2024-2027, inclusiv angajamentele sale multianuale, la dublu față de suma pe care o oferă Statele Unite pe o. Pentru prima dată din 2007, UE chiar și-a adunat încrederea necesară pentru a se extinde substanțial. În decembrie 2023, a extins statutul de candidat al Georgiei și a lansat discuții de aderare cu Moldova și Ucraina. 

Casa Albă luptă în Congres pentru un ajutor financiar 

Republicanii din Congres au petrecut luni de zile cerând ca orice ajutorul pentru Ucraina să fie asociat cu o reducere a migrației în Statele Unite. Un grup bipartizan de senatori a lansat un acord de 118,3 miliarde de dolari care le-ar oferi pe ambele și ajutor către Ucraina și Israel și finanțarea stopării imigrației. Însă republicanii l-au respins. A fost cel mai recent indiciu că temeiul politic pentru orice acord privind imigrația – în special într-un an electoral când se preconizează că va fi o problemă centrală a campaniei prezidențiale – a dispărut.

Lansarea mult așteptată a textului proiectului de lege de 370 de pagini nu a făcut decât să aprindă diviziunile republicane pe o problemă care i-a unit cândva. Chiar dacă senatorul Mitch McConnell din Kentucky, liderul minorității democrate și un campion al finanțării Ucrainei, a luat cuvântul pentru a susține măsuri în legătură cu proiectul de lege, mulți dintre colegii săi lideri republicani a protestat vehement. Președintele Camerei Reprezentanților, Mike Johnson, a denunțat măsura ca fiind „chiar mai proastă decât ne așteptam” și, într-o declarație comună cu echipa sa de conducere, a repetat ceea ce a devenit mantra lui despre înțelegere – ”legea va fi moartă odată cu ajungerea în cameră”.

La senat după primul vot va mai fi unul pe pachetul fără imigrație dar cu Legea cu privire la Fentanil (drogul produs în China). Nu este clar dacă republicanii vor fi pregătiți să avanseze al doilea pachet, potrivit mai multor persoane familiarizate cu strategia partidului. Operațiunea din Senat va avea nevoie de 60 de voturi pentru a trece și apoi, în cele din urmă, de 60 de voturi pentru a pune capăt dezbaterii. Pentru congresmeni este programată să înceapă o pauză de două săptămâni în acest weekend. Complicată situație pentru Ucraina. Majoritatea banilor dedicați Ucrainei, însă, nu vor părăsi SUA. În schimb, zeci de miliarde de dolari vor umple cuferele Pentagonului pentru a cumpăra noi arme de la companiile americane pentru a reumple inventarele care au fost folosite pentru a ajuta Ucraina, pentru a finanța operațiuni militare și pentru a semna contracte pentru noi arme pentru Kiev.

Când Trump a făcut presiuni asupra Ucrainei, în 2020, pentru a deteriora candidatura rivalului său democrat, Joe Biden, a legitimat tactica pentru alți actori. Forțele populiste din Europa au citit scenariul dur al lui Trump în ceea ce privește imigrația, împiedicând eforturile UE de a pune în aplicare o politică generală privind migrația. În general, Trump a susținut activ naționaliștii de dreapta, populiștii și vocile anti-UE în Europa. Pe măsură ce UE se îndreaptă spre alegerile parlamentare din iunie 2024, există posibilitatea ca aceste forțe să câștige teren semnificativ și asta datorită unor decizii ale Bruxellesului care uneori frizează absurdul. Este aproape sigur că alegerile din 2024 vor modela  viitoarea generație de lideri ai UE. Indiferent dacă o fac sau nu, a doua candidatura a lui Trump încurajează deja figuri naționaliste precum premierul ungar Viktor Orban. 

Post Scriptum: Riscurile pe care le prezintă o a doua președinție a lui Trump depășesc însă cu mult problemele de apărare și securitate. Sub Trump, relația dintre SUA și China s-ar putea deteriora și mai mult. Acest lucru ar pune firmele europene care operează în ambele jurisdicții într-o poziție dificilă: prin amenințarea cu sancțiuni secundare, Trump ar putea forța în mod activ companiile europene să își înceteze operațiunile în China sau să facă presiuni asupra europenilor să blocheze investițiile chineze în Europa. Trump a promis că va impune un tarif de zece la sută asupra tuturor importurilor dacă va fi reales, iar impactul unei astfel de mișcări – dacă Congresul ar aproba-o – s-ar simți puternic în Europa.

Europa și-ar putea vedea, de asemenea, suveranitatea digitală afectată de președintele reales al SUA. Pentru capabilități precum geolocarea, comunicarea prin satelit, cloud computing, confidențialitatea datelor și AI, Europa depinde de Statele Unite și este vulnerabilă la întreruperi. De zeci de ani, adâncirea democrației în Europa a fost legată de influența SUA. În 2021, administrația Biden a intervenit pentru a apăra libertatea presei în Polonia, convingându-l pe președintele polonez să opune veto unui proiect de lege controversat care ar restricționa cine ar putea deține radiodifuzori locali.

Dacă va obține un al doilea mandat, Trump ar putea încerca să slăbească și mai mult instituțiile democratice din Statele Unite, inclusiv Departamentul de Justiție, și să stimuleze disprețul general pentru statul de drept. Acest lucru ar încuraja populiștii și partidele eurosceptice. Prima președinție a lui Trump i-a învățat deja pe europeni cum arată sprijinul politic al unui președinte american pentru populiști, sprijin care poate pune practic în pericol unitatea europeană. Mai este un lucru. Următorul președinte al SUA va fi ales de poporul american care știe mai bine ce vrea și poate nu întotdeauna vrea ceea ce ne dorim noi europeni.  

Și nu în ultimul rând președintele Zelenski l-a schimbat, în cele din urmă, pe șeful armatei generalul Valeri Zalujnîi. Noul șef al Armatei este general-colonel Oleksandr Sîrski, comandant al Forțelor Terestre ucrainene din 2019 (ascultă ca să înțelegi mișcarea făcută de Zelenski Paranteze Geopolitice din 8 februarie).

Editorialul poate fi văzut AICI