Nu încape îndoială, ca axioma despre Balenele care plutesc în mare și nu în tigăi, că Manifestația din Piața Universității din seara de sîmbătă, 30 martie 2019, a fost un eșec. De dimineață site-urile TeFeListe clocoteau de anunțuri despre ce se va face și ce se va drege la noapte.

Luîndu-le în serios, mi-am zis, Hait! Ăștia pun de un Maidan de tip cel de la Kiev, tocmai acum, cînd la Kiev, Petru Poroșenko, profitorul Maidanului e pe cale s-o belească (vorba lui Marin Preda!). Și vedeam mii de oameni blocînd circulația, punînd regimul PSD în mare încurcătură – să lase blocajul, spre revolta automobiliștilor sau să-i ia cu forța -, făcînd un lanț uman transmis în direct de fătucele gîfîinde pe televiziunile de știri, inclusiv pe cele favorabile PSD, după care manifestanții, prevăzuți cu merinde și chitare, aveau să rămînă în Piața Universității, într-o reeditare a legendarei manifestări din primăvara lui 1990 pînă la europarlamentare. E drept, în 20 mai 1990, victoria copleșitoare a FSN și-a avut una dintre cauze și în Protestul din Piața Universității, căruia masele FeSeNiste le-au răspuns mergînd masiv la urne. Credeam însă că acum regizorii din umbră ai unor astfel de manevre s-au mai deșteptat și prin urmare știu ei ce fac. Presupunerile mele izvorau din două fapte ciudate în legătură cu această manifestație:

Era programată în Piața Universității și nu în Piața Victoriei. Ca loc de desfășurare a unor proteste care trebuie să lovească mediatic Piața Universității n-are avantajele Pieței Victoriei. Aceasta din urmă e mult mai potrivită pentru manifestații care se cer văzute de cei care trec cu mașina și filmat de cei care n-au treabă. Piața Universității poate fi avantajată numai dacă se blochează circulația. Asta obligă jandarmii să intervină, televiziunile și facebook-ul transmit live intervenția în forță, cîte o protestatară în blugi (nu în fustă, Doamne ferește! să nu i vadă cine știe ce), se lasă tîrîtă pînă la dubă și gata, evenimentul mediatic e garantat.

Nu avea nici un motiv imediat, știut de toată lumea, cum a fost, de exemplu, în ianuarie 2017, celebra Ordonanță 13. Dacă nu exista nici un motiv public de tresărire a revoltei, se putea presupune că e o manevră menită a institui o nouă Piață a Universității.

Manifestația a fost un eșec. Televiziunile au preferat să dea imagini de la nunta PSD-iștilor Olguța Vasilescu și Claudiu Manta, avînd drept punct culminant, echivalent cu realegerea Tovarășului și a Tovarășei la Congres, dansul lui Liviu Dragnea cu iubita.

Că Manifestația a fost un eșec n-au putut ascunde nici site-urile și televiziunile TeFeListe. Titlurile au fost astfel concepute încît să evite amănuntele care vorbesc despre un succes: numărul de participanți, faptele și vorbele acestora. Ziare.com a titrat „Protest în Piața Universității: Jos dictatura! Magistrați, nu cedați! Tudor Chirilă cheamă românii în stradă”. Nimic nou sub soarele acestui titlu. Tudor Chirilă cheamă de vreo doi ani cetățenii în stradă. Ca să aibă unde să le dea un cap în gură, după cum s-a văzut din întîmplări recente.

G4 Media.ro a evitat și ea abil referirile la prezență și înfăptuiri: „Protest în Piața Universității. Printre cei prezenți au fost și politicieni, și artiști. Oamenii au avut mesaje anti-guvernamentale, pro-justiție și pro-Kovesi.” Hotnews. ro s-a mulțumit cu un titlu bun la toate: „Protest în Piaţa Universităţii din Capitală împotriva Guvernului şi pentru susţinerea Laurei Codruţa Kovesi.” Singurul care a încercat să falsifice grosolan realitatea a fost Adevărul, ziarul oferit de SIE ospătarului Cristian Burci ca bacșiș, pentru că se ploconește fără cusur. Titlul reportajului e de o nerozie rar întîlnită chiar și în activitatea Serviciilor românești:

„Noapte albă în Piaţa Universităţii: protest pentru apărarea Justiţiei.” Cîteva rînduri de sub poalele acestui titlu dezvăluie că la ora 21.10, „Manifestanții au început să plece din Piața Universității”.

 Păi cum a fost noapte albă o dată ce manifestanții au plecat la 21 și 10 minute, Sau pentru chelnerii de la Adevărul, închiriați de șeful de sală Cristian Burci, noapte înseamnă de la 18 la 21 și ceva? Momentul cel mai spectaculos a fost gîndit în lanțul uman din Piața Universității pînă la sediul DNA. Pentru asta ar fi trebuit cîteva mii de participanți. Au fost doar două sute. Și aceștia grămădiți în fața Teatrului Național în jurul hidosului grup statuar dedicat lui Caragiale. Mă număr printre cei care cred în utilitatea protestelor de stradă. Ca luptător în prima linie împotriva Regimului Iliescu am fost la toate manifestațiile de stradă dintre 1990-1996. Prin publicațiile conduse de mine Zig-zag magazin, Expres magazin și Evenimentul zilei am susținut mișcările de stradă. Am renunțat la participare după alegerile din 1996. Aceste alegeri au adus Schimbarea mult dorită, au dovedit că un regim poate fi schimbat prin vot și mai ales au arătat că România ieșise din zona gri de pînă atunci, realitate care ne îngrijorase pe toți cei care luptasem împotriva regimului Ion Iliescu. Dezastrul moral al Regimului CDR, care și-a plantat din primele clipe slugi precum Stere Gulea în posturi cheie, m-a convins că nici un partid politic nu merită efortul de a-l sprijini cu patimă.

 Știu însă din Istorie și din experiență că mișcările de stradă trebuie să îndeplinească două condiții de esență pentru a fi un succes:

Să izbucnească dintr-un fapt care a stîrnit emoție, un fapt care a provocat reacția spontană. De regulă acest fapt aparține Puterii, fie că e vorba de o putere centrală sau locală. Oamenii pot ieși în stradă spontan atît împotriva unei OUG, cît și împotriva unei decizii locale prin care se afectează mediul sau trecutul istoric.

Să vizeze o chestiune precisă. Altfel spus, manifestațiile să ceară ceva concret, cum ar fi de exemplu, abrogarea unei legi, a unei decizii. E vorba de ceva care se poate îndeplini imediat sub presiunea străzii, de Puterea care se simte amenințată de amploarea manifestațiilor de stradă. E greu de crezut că o manifestație spontană poate avea drept cerință inițierea unei legi (presupune timp) și cu atît mai puțin dărîmarea unui regim care depinde numai și numai de alegeri. Inițiatoarea manifestării din Piața Universității, Corupția ucide, a scris pe facebook în convocatorul la ieșirea în stradă:

„Sîmbătă – 30 Martie ne adunăm în Piața Universității împotriva domniei clanului Dragnea.

 Hoția, prostia, corupția şi incompetența acestor indivizi care au ajuns la putere doar pentru a pune pe butuci statul de drept și a-și scăpa pielea de rigorile legii împing țara către un dezastru greu de reparat.

Au cîştigat alegerile prin vot democratic în baza unor promisiuni electorale false, după mai bine de 2 ani de asalt continuu împotriva statului de drept considerăm că şi-au pierdut legitimitatea.

 Liviu Dragnea, şeful Camerei Deputaților este un infractor dovedit. Nu mai poate fi la conducerea acestei instituții unde se modifică legi pe bandă rulantă. Este inadmisibil ca un infractor să poată modifica legile Justiției şi Codurile Penale!

Pe 30 Martie ne vedem în Piața Universității începînd cu orele 18.00 să strigăm împreună JOS CLANUL DRAGNEA!”

Trec peste mediocritatea textului, în cîteva rînduri șovăielnic în privința Logicii și chiar a Gramaticii.

Potrivit anunțului, cetățenii au fost convocați în Piața Universității pentru a participa la un fel de talk show isteric împotriva PSD, în genul celor practicate de Rareș Bogdan înainte de a deveni Nomber One al PNL.

Un talk show însă cu doar 200 de telespectatori, deopotrivă participanți. Orice om normal din țara asta s-ar fi întrebat înainte de a se osteni să meargă sîmbătă seara în centrul Bucureștiului: Bine, bine, merg la protest, dar ce o să cer?

Jos Clanul Dragnea?

Cea mai bună formulă de a da jos Clanul Dragnea e acesta:

Obținerea de către PSD a unui scor dezastruos la europarlamentare. Mai mult ca sigur PSD ar intra într-un proces de mari tulburări.

Ca să nu mai spunem că un rezultat dezastruos al PSD la europarlamentare ar da semnalul unui trend pentru prezidențiale și ar da un suflu uriaș Opoziției.

Pentru aceasta e nevoie ca electoratul de Dreapta să iasă la vot.

Energia care se cheltuie în mod inutil cu manifestații de stradă succesiv eșuate ar putea fi folosită mult mai util în perspectiva europarlamentarelor. De ce nu se înscriu în chip spectaculos liderii protestelor – Tudor Chirilă, Ana Blandiana, Mihail Șora, într-un partid din Opoziție, în Alianța 2020, de exemplu?

De ce nu se implică puzderia de ONG-uri TeFeListe într-o campanie pentru scoaterea lumii la vot, la vot împotriva PSD? Desigur, ONG-urile al căror rost pare a fi cel de a organiza manifestații de stradă pot organiza mai departe manifestări în genul celei de sîmbătă seara.

E dreptul lor.

Eu însă îmi permit să atrag atenția că:

Manifestările de stradă în această perioadă duc la mobilizarea electoratului PSD-ist, convins că prin ele se încearcă răsturnarea votului dat în 2016 și prin urmare va ieși la vot ca să-l confirme pe cel acum contestat.

Manifestările de stradă risipesc o revoltă care ar trebui păstrată pentru ziua votului. Dacă votul ar fi prezentat drept singura formulă de exprimare a unei revolte eficiente, atunci s-ar putea crea energia cerută de mersul la vot.

Manifestările de stradă fără succes compromit mișcările de stradă ca instrument de presiune asupra regimului. Dacă se fac manifestări în genul celei de sîmbătă seara, fără o cauză concretă și fără un obiectiv concret, acest gen de luptă se banalizează și cînd va fi nevoie de coborîrea masivă în stradă, oamenii vor fi deja obosiți.

Cine știe că într-o democrație singura formă de cădere a unui regim e votul, se întreabă:

Nu cumva atît cei care organizează netam-nesam manifestații cu obiective vagi, cît și cei care-i hărțuiesc pe liderii PSD, fac jocurile PSD?

Voit sau nu.