În perioada interbelică, inamicii săi îl etichetau ca „omul cu o mie de feţe”, „şacalul, cel care practica „şantajul şi etajul”, „cea mai odioasă întruchipare a gazetarului necinstit, versatil, afacerist, adevărat rechin al presei”.
Ziaristul şi prozatorul Pamfil Şeicaru s-a născut, pe 18 aprilie 1894, în Beceni, judeţul Buzău. A urmat cursurile gimnaziale la Tecuci şi cursul superior la Liceul Gh. Roşca Codreanu din Bârlad, absolvit în 1914.
A devenit student la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, şi-a întrerupt studiile, pe durata războiului, în 1916, apoi le-a terminat la Iaşi în 1918.
Aflat pe front în timpul Primului Război Mondial, a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul în rang de Cavaler şi cu Croix de Guerre din partea guvernului francez. A debutat în 1911, în revista Freamătul din Tecuci, cu o încercare dramatică intitulată „Pe nemâncate”.
Şi-a continuat activitatea publicistică în străinătate, colaborând cu mai multe ziare şi reviste spaniole şi germane. La Munchen, în ianuarie 1978, a făcut să apară o nouă serie a ziarului Curentul.
A scris şi lucrări de istorie, precum Istoria partidelor politice în România (1958) sau Istoria partidelor Naţional, Ţărănist şi Naţional-Ţărănist (I-II, 1963).
În 1945 a fost condamnat la moarte în contumacie de comuniști. În 1966 Ceaușescu l-a grațiat în urma unei ample acțiuni a Securității, după care a fost ajutat financiar să publice articole și cărți favorabile politicii de independență față de Moscova a lui Nicolae Ceaușescu.
În august 1977 a făcut o vizită secretă în România, organizată de Securitate.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
Recomandările noastre
