Viticultorii români au făcut performanţă anul trecut. Deşi podgoriile s-au redus ca suprafaţă, productivitatea la hectar a crescut. Totuşi, piaţa neagră şi concurenţa tot mai mare pe care le-o fac vinurile din „Lumea nouă”, precum şi lipsa tinerilor bine pregătiţi reprezintă pietre de încercare pentru producătorii de vinuri.

În anul 2009, producţia de struguri a înregistrat o uşoară tendinţă de scădere, datorită în principal reducerii suprafeţelor cultivate. Astfel, suprafaţa acoperită cu viţă de vie altoită a scăzut cu aproape 6%, în vreme ce suprafeţele cultivate cu plantaţiile de vii hibride s-au redus cu aproape 5%. Însă, randamentul la hectar a sporit cu 4,8% în 2009 faţă de 2008.

Viticultorii mari au făcut investiţii pentru a-şi creşte competitivitatea. De la replantarea podgoriilor cu soiuri nobile şi restructurarea plantaţiilor, la retehnologizarea cramelor, vinarii au continuat programele de investiţii, pentru a face faţă concurenţei, reprezentată de producătorii de tradiţie din UE, cum este Franţa, sau a celor noi intraţi pe piaţa comunitară, precum Chile.

Fără bani şi fără tineri specialişti Totuşi, producătorii români de vin se confruntă cu o mare problemă: lipsa fondurilor pentru investiţii. Fără acestea, nu pot face reconversia şi restructurarea podgoriilor şi nici nu pot investi în liniile de vinificaţie, apreciază Gheorghe Iova, directorul general la Cramele Recaş. Pentru reconversie, producătorii pot apela la fondurile europene disponibile până în 2012. Însă, pentru tehnologie şi personal, trebuie să se bazeze pe resursele proprii sau pe „importuri”.

„Avem nevoie de investiţii în reconversie şi restructurare şi în tehnologie. În această categorie  intră investiţiile în materia primă, de la soiurile de struguri la tehnologia de plantare şi recoltare, în tehnologia de vinificaţie şi tehnologul”, spune Gheorghe Iova.

La Cramele Recaş, tehnolog este un australian, deoarece, pentru a face faţă competitorilor de peste hotare trebuie să lupţi cu aceleaşi arme ca şi ei, iar tinerii care vin de pe băncile şcolii nu sunt foarte bine pregătiţi pentru această bătălie. De aceea, producătorii preferă să îşi specilizeze experţii în propria curte. Concurenţă neloială Aproape trei sferturi din vinul produs anual în România este vândut la negru sau este consumat în gospodăria producătorului.

„Producţia anuală de vin este de 5,5 milioane de hectolitri, din care 1,5 milioane de hectolitri sunt în piaţa fiscală. Restul reprezintă autoconsum şi piaţa neagră. Producătorii mici ar trebui să îşi declare partea de comercializare. În vinăriile din piaţă sau de lângă blocuri nu ştiu în ce măsură se respectă standardele de calitate”, a explicat de curând Ovidiu Gheorghe, directorul general al Patronatului Naţional al Vinului şi Viei din România (PNVV).

Statul pierde anual circa 100 milioane euro din cauza producătorilor care vând vin la negru. Numeroşi cumpărători aleg vinuri vândute la marginea drumului, deoarece, zic ei, este natural şi pot negocia un preţ mai bun. Însă, nu micii producători sunt o problemă pentru piaţa românească, ci marii vinari care nu respectă litera legii, ci „fac concurenţă neloială”, crede Gheorghe Iova. Directorul de la Recaş a dat exemplul vinului fermentat liniştit.

Acesta poate fi obţinut prin apă şi adaos de alcool de altă natură decât cel obţinut din struguri. În compoziţie se mai adaugă şi alte substanţe, cum sunt aromele. Acest tip de vin, deşi cunoscătorii spun că nu poate fi numit „vin”, ajunge să fie vândut în supermarketuri cu 3,5-6 lei. Soiuri nedorite

Micii producători nu au bani pentru investiţii, astfel că obţin producţii mai mici. Podgoriile sunt îmbătrânite şi nu mai dau randament. Mulţi dintre ei obţin mai puţini bani şi pentru că marfa lor, strugurii, nu mai este cerută pe piaţă. De exemplu, strugurii din soiul Chasselas D'Or pot fi folosiţi pentru producţia de vin, dar şi pentru a fi serviţi ca atare. Însă, vinul obţinut nu este de cea mai bună calitate, iar cumpărătorii vor struguri cu bobul mare, explică Gheorghe Iova.

La nivel european se cer tot mai multe vinuri roşii, iar peste 60% din vinul românesc este produs din soiuri albe. Ovidiu Gheorghe spune că prin reconversia plantaţiilor de viţă de vie se va rezolva şi această problemă. Lucrurile s-ar derula mai uşor, dacă statul i-ar încuraja pe micii producători să se asocieze, prin acordarea unor stimulente fiscale sau a unor subvenţii.

Franţa luptă cu „Lumea nouă”

În cea mai mare podgorie din lume, sudul Franţei, producătorii au găsit un mecanism prin care să se apere de importuri şi să îşi sporească exporturile. Beneficiau deja de un renume puternic, Franţa, aşa că au reunit cele mai bune vinuri într-un brand numit „Pays d’Oc”.

Regiunea Languedoc-Roussillon găzduieşte mai mult de o treime din suprafaţa cultivată cu viţă de vie din Franţa, respectiv 260.200 de hectare. De aici, pleacă spre diverse colţuri ale lumii sau ale ţării circa 760 de milioane de sticle cu vin. O treime dintre acestea vor fi comercializate sub brandul „Pays d’Oc”, ceea ce va propulsa sudul Franţei pe locul cinci la nivel mondial în ceea ce priveşte exportul de vin nobil.

Spre comparaţie, podgoriile româneşti acoperă 185 de mii de hectare, din care doar 95 de mii de hectare reprezintă plantaţii cu soiuri altoite. Din aceste podgorii au fost culese 598.000 de tone de struguri de soi şi alte 406.000 de tone de stuguri din vii hibride.

Francezii vor ajunge la această performanţă deoarece s-au asociat. Ca echipă, cei 2.700 de mici producători au putut obţine undă verde de la UE pentru a-şi putea eticheta vinurile cu eticheta pe care va scrie „Pays d’Oc”. Potenţialul lor de dezvoltare este enorm, spun specialiştii, deoarece cultivă 33 de soiuri de soiuri nobile. Aceasta este reţeta pe care au ales-o producătorii celor mai vândute vinuri din lume.