Omul de afaceri a ţinut el însuşi o adevărată pledoarie în apărarea sa, susţinută cu o înregistrare audio. Aşa a reuşit să convingă instanţa să încline balanţa în favoarea sa.

În noaptea de joi spre vineri, când mare parte a opiniei publice era convinsă că omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu îşi va petrece Paştele în arestul "VIP" al Poliţiei Capitalei - într-o celulă alăturată celor în care au fost încarceraţi vechiul său prieten Nicolae Popa şi "Ţarul CFR", Mihai Necolaiciuc -, Judecătoria Sectorului 5 a decis că poate fi cercetat în libertate. Magistraţii au respins cererea de arestare preventivă a lui SOV pentru şantaj şi, odată cu ea, şi argumentele anchetatorilor.

E drept că Vîntu nu a mai aşteptat decizia şi a plecat acasă cu două ore înainte ca instanţa să se pronunţe, atâta vreme cât ordonanţa de reţinere emisă pe numele lui expirase. Potrivit hotărârii magistraţilor, SOV nu doar că este un om liber, dar nu i s-a impus nicio interdicţie.

Cum i-a convins SOV pe judecători

Cât despre recursul formulat de procurori în sala de judecată, acesta nu are un termen- limită, atât timp cât cei învinuiţi în cauză, Sorin Ovidiu Vîntu şi Cezar Ilie Ion, zis "Nelu Legiune", omul desemnat de SOV să administreze Realitatea Media, nu au fost arestaţi.

"Dosarul va fi repartizat aleatoriu unui complet al Tribunalului Bucureşti, cauza urmând să se judece (în funcţie de momentul la care va fi redactată motivarea) cel mai probabil după Sărbători. Poate fi miercuri, joi sau vineri", au explicat surse judiciare.

Ce s-a întâmplat în spatele uşilor închise ale sălii de judecată şi cum au înclinat magistraţii balanţa în favoarea lui SOV? "Din cele cinci ore cât a durat procesul, perioadă alocată în mod normal procurorului de şedinţă, avocaţilor şi celor doi învinuiţi, două ore şi jumătate au fost ocupate doar de Sorin Ovidiu Vîntu, care a ţinut o adevărată pledoarie în favoarea lui. Discursul a fost «brodat» pe marginea unei înregistrări audio şi a transcrierii acesteia, pe care omul de afaceri a depus-o drept probă şi din care, a susţinut el, ar reieşi că discuţia presărată cu ameninţări pe care a purtat-o cu managerul Realitatea TV, Sebastian Ghiţă, pe 2 aprilie (discuţie care stă, de altfel, la baza acuzării sale) ar fi fost regizată. De el şi de Ghiţă", au adăugat aceleaşi surse.

Potrivit acestora, la scurt timp după momentul reţinerii sale, Vîntu i-ar fi informat pe procurori că deţine probe care-l absolvă de vină. A refuzat însă atât miercuri- seară, cât şi joi-dimineaţă, când a fost rechemat la Parchet, să le pună la dispoziţia anchetatorilor. Aşa cum a refuzat să dea în faţa lor vreo declaraţie în acest caz.

Acuzaţia: şantaj în formă agravată

Argumentele lui Vîntu au atârnat, se pare, mai greu în faţa judecătorilor decât cele ale procurorilor care l-au acuzat de şantaj în formă agravată. Potrivit referatului aflat pe masa magistraţilor, procurorii au susţinut că, pe numele omului de afaceri ar trebui să fie emis un mandat de arestare atâta vreme cât pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru faptele acestuia este de 7 ani şi cât SOV are o recidivă infracţională în ultimele şapte luni.

În plus, au arătat procurorii (care au invocat în sprijinul argumentaţiei lor jurisprudenţa CEDO şi pe cea a Curţii Supreme), "pentru infracţiuni ca aceea de şantaj, pericolul concret pentru ordinea publică este implicit". 

"Nu sunt indicii suficiente"

Printr-un comunicat remis după miezul nopţii, Judecătoria Sectorului 5 a precizat că "nu sunt indicii suficiente" şi că Sorin Ovidiu Vântu şi Cezar Ilie nu ar fi comis acţiuni care să indice "infracţiunea de şantaj". Un element important este că, susţine instanţa, "nu s-au administrat probe ştiinţifice din care să poată fi trasă concluzia certă că inculpatul Ilie Ion Cezar a primit sumă de bani". Un alt motiv al respingerii propunerii de arestare preventivă invocat de judecător este lipsa înregistrării integrale a discuţiei dintre SOV şi Sebastian Ghiţă. (Petrişor Cană)

VEZI comunicatul integral al Judecătoriei Sectorului 5:

"Biroul de Relaţii cu presa din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 aduce la cunoştinţa opiniei publice următoarele: La data de 21.04.2011, ora 15,01, Parchetul de pe Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a sesizat instanţa cu propunerea de arestare preventivă, pentru o perioadă de 29 zile, faţă de inculpaţii Sorin Ovidiu Vîntu şi Ion Ilie Cezar, în temeiul dispoziţiilor art. 148 lit. d şi f din Codul de procedură penală, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de şantaj prevăzută de art. 194 alin 1 şi 2 Cod penal. În actul de sesizare, s-a reţinut că, de la sfârşitul anului 2010 şi pe parcursul anului 2011, până la data de 20.04.2011, inculpatul Vîntu Sorin Ovidiu l-a constrâns prin ameninţare cu moartea şi cu distrugerea imaginii publice pe partea vătămată G. S. să dea suma de 150.000 euro pentru a nu determina rezilierea contractului de management încheiat în luna octombrie 2010. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul Ilie Ion Cezar, s-a menţionat că, începând cu data de 27.03.2011 şi până la data de 20.04.2011, a constrâns-o pe partea vătămată G.S. prin ameninţare, să dea suma de 150.000 euro, pentru ca inculpatul Vîntu Sorin Ovidiu să nu rezilieze contractul de management încheiat în luna octombrie 2010 între SC REALITATEA MEDIA SA şi SC ASESOFT SA.

Prin încheierea din 21.04.2011 pronunţată în dosarul nr. 7667/302/2011, instanţa a respins propunerea de arestare, apreciind că nu sunt indicii suficiente din care să se poată desprinde concluzia plauzibilă că inculpaţii au comis acţiuni ce ar putea reprezenta elementul material al infracţiunii de şantaj.

Astfel, cu privire la constrângerea ca partea vătămată G.S. să accepte un act adiţional, ce ar afecta realizarea obiectivelor din contractul de management, s-a reţinut că aceasta nu a precizat în ce ar consta modificarea clauzelor contractuale şi care ar fi conţinutul actului adiţional ce era constrânsă să îl semneze.

Referitor la acţiunea inculpaţilor de a intra cu forţa, împreună cu alte persoane, în spaţiul Asesoft şi Realitatea TV şi de a profera ameninţări, s-a constatat, din planşele foto prezentate, că nu s-a putut observa vreo persoană exercitând acte de violenţă şi nici nu a fost identificată sau audiată vreuna din persoanele care apar în aceste fotografii, pentru a confirma sau infirma susţinerile părţilor.

În ceea ce priveşte convorbirea din 02.04.2010, ocazie cu care se pretinde că s-ar fi proferat ameninţarea cu suprimarea fizică a părţii vătămate, solicitându-se plata sumei de 200.000 euro, instanţa a reţinut că proba prezentată nu constituie înregistrarea integrală a discuţiei, iar cuprinsul acesteia nu poate fi considerat a reprezenta o acţiune de ameninţare, având în vedere conţinutul cu neputinţă de crezut al majorităţii acestor afirmaţii, precum şi contextul dialogului dintre partea vătămată şi inculpatul Sorin Ovidiu Vîntu cu privire la clauzele contractului, context în care inculpatul enumeră şi alte opţiuni: să îi dea părţii vătămate banii investiţi, să denunţe personal contractul şi să se adreseze instanţei judecătoreşti pentru soluţionarea litigiului sau să se înţeleagă.

Sub aspectul flagrantului, instanţa a avut în vedere că nu s-au administrat probe ştiinţifice din care să poată fi trasă concluzia certă că inculpatul Ilie Ion Cezar a primit sumă de bani.

Totodată, privitor la situaţia inculpatului Ilie Ion Cezar, nu s-a constatat existenţa vreunei activităţi ce ar putea fi calificată drept ameninţare."

DOSARUL "FNI"

Sorin Ovidiu Vîntu, scăpat de anchetă de o fractură

Pus sub acuzare în 2000 într-un singur dosar penal care reunea cauzele "FNI" - "FNA" - "BID" -"Banca Agricolă", SOV a fost "spălat" de toate acuzaţiile grave care i se aduceau (înşelăciune în toate formele ei, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi spălare de bani) printr-o rezoluţie ciudată dată de procurorul Irinel Păun (în prezent, la Par chetul General) în decembrie 2004.

Pe 7 decembrie 2004, Păun a trimis instanţei rechizitoriul din cauza "FNI" în care preciza că “inculpatul Sorin Ovidiu Vîntu a suferit o intervenţie chirurgicală ca urmare a unui accident casnic, fiind în imposibilitatea de a participa la efectuarea unor acte de urmărire penală" şi, prin urmare, cercetările faţă de el vor fi disjunse într-un alt dosar.

Acest dosar a fost finalizat însă chiar a doua zi, pe 8 decembrie 2004. Vîntu a fost scos de sub urmărire penală pentru cele mai grave fapte şi a fost trimis în judecată doar pentru două infracţiuni minore, care aveau legătură cu BID: fals şi uz de fals. Fapte care s-au prescris ulterior, înainte ca instanţa să-l poată condamna.