Angela Merkel iese din viața politică în septembrie. Lasă urmașilor săi un partid mai divizat decât oricând.
Viitorul Germaniei după Angela Merkel nu este deloc limpede.
Germanii vor decide pe 26 septembrie 2021 cine îi urmează Angelei Merkel. Aproximativ 62 de milioane de alegători vor vota cei 709 membri ai Parlamentului, care, la rândul său, va desemna cancelarul.
În octombrie 2018, Merkel a făcut un anunț surprinzător: se retrage din viața politică. Cancelara a renunțat la conducerea Uniunii Creștin Democrate (CDU), partid al cărui lider este din 2000.
De asemenea, ea s-a angajat să nu mai solicite realegerea în fruntea guvernului, la sfârșitul lui 2021.
Cele două declarații pun capăt carierei politice a lui Merkel, după o domnie de 16 ani în scaunul de cancelar. Cine va fi moștenitorul său, la președinția CDU și la cancelaria Germaniei?
Sistemul pluripartit complicat al Germaniei impune necesitatea unor coaliții pentru a guverna. Este aproape imposibil ca un partid să obțină majoritatea absolută în Parlament, scrie National Interest.
În timpul primelor decenii ale Republicii Federale, două mari „Volksparteien” (partide populare) dominau politica. Unul era CDU, celălalt Partidul Social Democrat (SPD).
Ambele formațiuni au avut la conducerea lor figuri istorice. Prima – pe Konrad Adenauer sau Helmut Kohl. A doua, pe Willy Brandt sau Helmut Schmidt.
Ei sunt cei care și-au pus amprenta pe dezvoltarea Germaniei până în anii 1980.
Ulterior, scena politică germană s-a schimbat mult. În actualul Bundestag, șase partide își dispută voturile. Singurul „Volkspartei” rămas, CDU, atrage în jur de 35% din voturile germanilor.
SPD a căzut la doar 15%, în timp ce Verzii reprezintă aproximativ 20%.
Formațiunea naționalistă Alternativa pentru Germania (AfD) poate conta pe un vot de cel puțin 10%.
În aceste condiții, sunt șanse mari ca CDU (în alianță cu CSU, formațiune soră din Bavaria) să intre în viitorul guvern. De asemenea, este foarte probabil ca viitorul cancelar să fie din tabăra CDU-CSU.
În mod tradițional, președintele CDU se califică automat drept candidat la cancelarie.
Rezultatul recentei convenții a CDU are o importanță care depășește granițele Germaniei, arată analiza National Interest.
Pentru prima dată, o convenție a partidului german a fost organizată virtual.
Totul a decurs bine, nu s-au înregistrat probleme tehnice.
Din 1001 de delegați „online”, 521 au votat cu Armin Laschet și 466 cu Friedrich Merz. Un al treilea candidat, Norbert Roettgen, a fost eliminat după primul tur de scrutin.
Cei trei au călătorit prin Germania timp de câteva luni, și-au prezentat programele și au dezbătut în fața membrilor CDU.
Laschet, de 59 de ani, este ministrul-președinte al landului celui mai populat din Germania, Renania de Nord-Westfalia. El susține o linie centristă, dispus la compromisuri politice. Este preocupat de problemele sociale.
Criticii săi îl acuză că dorește să perpetueze eșecurile politice ale lui Merkel. Cum ar fi imigrația sau revoluția verde în industrie.
De altfel, echipa lui Merkel l-a susținut din toate puterile pe Laschet pentru a câștiga președinția CDU.
Va fi Armin Laschet și viitorul cancelar? Nu este sigur. Aceasta face ca și viitorul Germaniei după Angela Merkel să fie nesigur.
Când pandemia de COVID a lovit Germania în martie 2020, psihicul populației s-a prăbușit. Potrivit National Interest, doar 24% dintre germani își păstrează optimismul în legătură cu viitorul. O cotă mult mai mică decât după atacurile din 11 septembrie sau crahul din 2008.
Majoritatea germanilor își percep viitorul la fel de sumbru ca în 1949.
Însă coronavirusul a demonstrat și validitatea vechii reguli politice: într-o criză, puterea are de câștigat. Simpatizanții și cinicii au remarcat că pandemia a adus un nou vânt în pupă pentru Merkel.
Cota sa de aprobare personală a ajuns la 70% în ultimele luni, ca urmare a modului în care a gestionat pandemia. Cu un an în urmă, cota ei era de 50%.
Înainte de pandemie, în timp ce Merkel era admirată de „establishmentul” internațional, CDU a suferit o serie de înfrângeri electorale, în perioada 2017-2018.
Opoziția internă față de Merkel a luat amploare. În special gestul său din 2015, de a deschide granițele pentru un milion de imigranți au mobilizat rezistența și au provocat defecțiuni din CDU.
În special în landurile din estul Germaniei, măsurile pro-imigrație ale lui Merkel au stârnit revoltă. Acest lucru a alimentat simpatiile pentru naționaliștii AfD.
Și în landurile vestice, sprijinul pentru Merkel s-a diminuat. Acuzațiile la adresa sa pentru promovarea imigrației au dus alianța CDU-CSU până în pragul rupturii.
Alți membri proeminenți ai CDU s-au plâns de lipsa unor politici economice clare și a unor stimuli de creștere.
Mulți experți consideră măsurile agresive de „înverzire” a economiei, luate de Merkel, ca nerealiste. În urma acestora, prețul casnic al curentului electric a ajuns unul din cele mai mari din UE.
Merkel a fost acuzată de derapaj spre stânga, din dorința de a păstra alianța cu SPD indiferent de prețul politic. Și de a opri ascensiunea Verzilor, furându-le din alegători.
CDU de astăzi este profund divizat, scrie National Interest. Candidatul anti-Merkel era Merz. Un fost deputat, de 65 de ani, cu o mare experiență în afaceri interne și internaționale.
Timp de mulți ani, Merz a condus Atlantikbruecke – un ONG care promovează relațiile transatlantice.
Săptămâna trecută, Merz a pierdut în fața lui Laschet cu doar 55 de voturi. Dacă lui Merz, a cărui limbă ascuțită nu l-a ajutat în trecut, i se va permite să contribuie la construirea noului CDU, rămâne de văzut.
Laschet și-a încheiat discursul la convenție cu aceste cuvinte:
„Ne vom întâlni și vom examina împreună cele mai bune soluții pentru a-l include pe Merz în eforturile noastre comune.”
Profilul politic al lui Laschet este orientat către problemele interne. Vorbind curent franceza, de formație jurist, apoi ziarist, el s-a născut la Aachen, aproape de granița cu Belgia și Olanda.
Vorbește cu mândrie de tatăl sau care a lucrat în minele de cărbune.
Din punct de vedere cultural, este profund integrat în regiunea renană, inclusiv tradiția carnavalului de aici.
Atașamantul său pentru o adâncire a cooperării și solidarității europene este manifest.
Provocările imediate pentru Laschet sunt cel puțin trei.
În primul rând, trebuie să gestioneze pandemia în landul său, Renania de Nord-Westfalia. Deși aceasta este una dintre regiunile cele mai afectate din țară, el a ezitat la început să impună restricții severe.
În al doilea rând, trebuie să concilieze dezbinările din interiorul CDU și să integreze aripa de centru-dreapta a lui Merz.
În al treilea rând, trebuie să protejeze CDU față de pierderile electorale în următoarele două alegeri de land. Acestea sunt programate pe 14 martie în Baden-Wurtemberg și Renania-Palatinat.
Altfel zis, o cantitate enormă de muncă într-un timp foarte scurt.
Dacă Laschet nu rezolvă aceste provocări, șansele sale de a deveni candidatul CDU-CSU la cancelarie se vor evapora.
Rivalul său potențial este Markus Soeder, puternicul lider al CSU și ministru-președinte al Bavariei. Alături de Merkel, acesta a dominat dezbaterea publică privind lupta împotriva COVID.
Conducerea sa eficientă în fruntea guvernului bavarez este recunoscută chiar și de rivalii săi. Ambițiile sale politice nu sunt un secret.
În prezent, 54% dintre germani cred că Soeder este politicianul cel mai calificat pentru a deveni viitorul cancelar. În același sondaj, Laschet întrunește doar 24% dintre opțiuni.
Laschet și Soeder au decis de comun acord să nu se grăbească. Ei se vor întâlni abia după Paști pentru a decide cine este cel mai bun candidat la cancelarie.
Iar analiza National Interest se încheie cu o observație foarte interesantă. Armin Laschet are un comportament ce îi determină pe observatori să îl subestimeze. Foarte asemănător cu cel al lui Helmut Kohl, care a fost cancelar timp de 16 ani.