Editura Evenimentul si Capital

Victor Ponta NU va fi Președintele României

14-03/urianu_b8afb88340_02-465x390
Autor: | | 116 Comentarii | 9866 Vizualizari

Cu aproximativ o lună înainte de alegerile europarlamentare și puțin mai mult mult de jumătate de an de cele prezidențiale nimic spectaculos, menit să modifice spectaculos raportul de forțe, nu pare să se producă în viața politică românească.

Cu diferențe aproape insesizabile, poza politicii românești pare să fi înghețat la momentul anunțului oficial privind înființarea Partidului Mișcarea Populară. PSD decontează încet, dar sigur, guvernarea catastrofală și sentimentul de corupție generalizată, PNL nu mai știe exact din cine mai e format și încotro se îndreaptă, PDL a rămas în propria-i cenușă fără a mai da cuiva vreo iluzie de renaștere, PMP pare incapabil să absoarbă cota de popularitate a președintelui și să consolideze o prezență în conștiința publică corespunzătoare unei intenții de vot notate cu două cifre, PNȚCD a recăzut în adormire, ca după o petrecere de o seară, Forța Civică a rămas nickname-ul lui Mihai Răzvan Ungureanu, iar Partidul Noua Republică are un aer proaspăt, tineresc, dinamic atunci când cineva își aduce aminte că există. Aceasta fiind situția este destul de clar că alegerile europarlamentare nu vor stârni niciun fel de mobilizare a electoratului dezamăgit și scârbit de felul în care se face politică în România. Va fi însă un test util și necesar pentru a măsura forța reală a partidelor românești, capacitatea lor de a se organiza electoral și de a-și mobiliza propriul electorat pentru a-și maximiza numărul de voturi. Câtă vreme sondajele de opinie lasă mereu marje mai mici sau mai mari de interpretare, niște alegeri, de orice fel, pot oferi imaginea reală a ierarhiei din viața politică românească. Într-un fel sau altul cu firești ajustări, acest raport de forțe va juca un rol considerabil și în primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale.

Este de presupus că la alegerile europarlamentare de la sfârșitul lunii mai absenteismul va fi destul de ridicat, participarea la vot situându-se sub 50 % din corpul electoral, fapt ce permite totuși o configurare a șanselor candidaților susținuți de diversele partide în viitoarea dispută pentru postul de președinte al țării.

În mod normal PSD, ca singur reprezentant al stângii pe scena politică românească și-a atins limita de creștere în timpul referendumului pentru suspendarea președintelui și în alegerile parlamentare din iarna anului 2012. Cu viii și morții de partea lor, cu Liviu Dragnea la apogeul ingineriilor sale electorale pentru care acum este cercetat penal, cu baroni locali intangibili și supuși ai acestora dispuși să le îndeplinească orbește ordinele, cu agenți electorali bătând din ușă în ușă, încărcați ca moș Crăciun, cota sa de popularitate a PSD, s-a fixat undeva în jurul a 25% din electoratul României. Fără unele argumente enumerate mai sus (morți, inginerii, baroni atotputernici, bașca degradarea guvernării), este de presupus că o ia la vale, dar, în condițiile indiferenței politice a unei părți consistente a electoratului, rămâne suficient de mare pentru a-i asigura candidatului acestui partid un loc sigur în cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale. Aceasta pentru că celelalte procente vor fi, după eliminarea absenteiștilor (care nu vor fi 50%, alegerile prezidențiale suscitând o cotă mai ridicată de interes decât cele europarlamentare, dar, cel puțin în primul tur de scrutin ar putea fi importante), împărțite între minimum 4 (Predoiu, Antonescu, MRU, Boc sau Udrea) și maximum 8 (cei 4 plus Tăriceanu, PNȚCD, UDMR, PNR) candidați.

Devine clar ca bună ziua că în turul doi de scrutin al alegerilor prezidențiale se vor înfrunta candidatul stângii (Victor Ponta, cel mai probabil) și cel al dreptei. Indiferent de numele său, candidatul dreptei ar avea câștig de cauză, pentru că este ilogic ca electoratul vreunuia dintre partidele de dreapta, indiferent de rivalitățile dintre ele să voteze cu Victor Ponta oferindu-i în acest fel cheile puterii absolute în România. Singurul susceptibil de o asemenea ispită ar putea fi Crin Antonescu, dacă nu prinde turul doi de scrutin. În plus, inclusiv electoratul indecis care acum identifică sursa răului care ne bântuie viața în conflictul fără sfârșit dintre președinte și prim-ministru va fi tentată să iasă la vot pentru a înlătura și cealaltă jumătate a răului (președintele actual oricum nu mai candidează), așa cum s-a petrecut în anul 2000 când dreapta a votat cu Ion Iliescu de teamă că o eventuală victorie a lui Corneliu Vadim Tudor ar fi un pericol și mai mare pentru democrație. Fără baroni, fără întreprinzători dispuși să-și riște libertatea, cu Liviu Dragnea mai puțin entuziast și inventiv, cu procurori cerberi ai respectării regulilor, Victor Ponta nu are nicio șansă să câștige alegerile din toamnă.

Cine va fi viitorul Președinte al României? Cu siguranță, candidatul dreptei care va beneficia de susținerea explicită a actualului locatar de la Palatul Cotroceni va avea un atu important. Va oferi garanția continuării liniilor politice care au marcat mandatul actualului președinte și încrederea explicită a șefului statului se va transmite și acelei părți din electorat care nu este fascinată de performanța actualelor partide politice. Cel puțin în primul tur de scrutin acest sprijin s-ar putea să fie decisiv. Iar de acolo, în turul doi, victoria este aproape asigurată.

Mircea Badea, mesaj suburban la adresa lui Augustin Lazar: Javra dracului!

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI