Pe 26 mai, însă în ani distincți, s-au stins două mari simboluri ale teatrului și filmului românesc: Ştefan Bănică şi Jean Constantin. Cei doi artiști au iubit viața, iar talentul lor pe scenă a stârnit dragostea publicului românesc. Mereu cu zâmbetul de buze, cei doi actori au ascuns dramele prin care au trecut.

Ştefan Bănică şi Jean Constantin au bucurat generații întregi de iubitori ai comediei de calitate. Actorii s-au născut în sud-estul țării: Ștefan Constantin Bănică pe 11 noiembrie 1933, în Călăraşi, iar Jean Constantin pe 21 august 1927, în Techirghiol. Pe 26 mai, românii îi comemorează pe cei doi artiști care s-au stins în aceeași zi, însă în ani diferiți: Ştefan Bănică în anul 1995, iar Jean Constantin în anul 2010.

Viața neștiută a lui Ștefan Bănică. Cum s-a născut dragostea pentru actorie

Ștefan Bănică a fost fiul lăutarului Drăgan Constandache Bănică, care din Capitală a decis să se mute în Călărași. Tatăl marelui actor a dorit ca fiul său să fie, inițial, avocat. El a participat la mai multe procese și a fost impresionat de prestanța practicanților acestei meserii. ”Mi-a spus că avocatul este omul care se descurcă în toate vremurile”, povestea actorul. 

De mic copil, Ștefan Bănică a avut o sensibilitate aparte pentru artă - a cântat în corul de copii, dar a fost atras și de teatru, studiind la Institutul de Teatru din Capitală, unde l-a avut ca mentor pe profesorul Alexandru Finți, ale cărui cuvinte au rămas motto-ul carierei profesionale ale marelui artist: „Măsură şi fixare“.

Apariția marelui artist pe scena teatrelor Giuleşti sau Bulandra a încântat publicul, iar audiența s-a îndrăgostit repede de Ștefan Bănică. Artistul a lăsat în urmă imaginea unor irepetabile  personaje teatrale și filme nemuritoare. Ștefan Bănică a atins vârful carierei sale televizate în momentul în care a jucat în rolul bărbatului din cuplul cu actrița Stela Popescu. Românii au considerat că cei doi artiști formau un cuplu și în realitate. Adevărata parteneră de viață a lui Ştefan Bănică a fost ziarista Sanda Liteanu, cu care a avut primul fiu, Ştefan Junior. Actorul s-a recăsătorit, dar şi-a pierdut soţia. 

Marele actor a ascuns mai multe drame

Într-un interviu difuzat în luna septembrie a anului 1994, Ştefan Bănică relata: „Nimeni până acum nu m-a întrebat despre soţia mea care a murit în 1985. O femeie cum nu cred că va mai exista. O chema Iulia... Era creator de modă la Mătasea Populară. Cred că, dacă ea mai trăia, aş fi avut acum altă situaţie, mult mai bună - ca om, ca actor, ca... tot. Iulia a fost un om extraordinar, avea mare grijă de mine şi ştia întotdeauna să-mi ridice moralul atunci când dădeam dovadă de slăbiciuni. De câtva timp, fiind bolnav cu inimă, nu am prea făcut mare lucru. Dar nici n-aş suporta să ies la pensie, aşa că l-am rugat pe doctorul Pompiliu Bădescu să mă lase să joc măcar o dată pe săptămână. Şi joc în «Arsenic şi dantelă veche» la sala din Schitu Măgureanu şi în «Teatru Comic» la Grădina Icoanei. Voi începe din toamnă repetiţiile la un musical al unui tânăr regizor şi, ca de obicei, am răspuns deja prezent la solicitările Televiziunii. Pentru că mai mult de-atât, pentru stagiunea `94 -`95, nu am voie“.

Marele actor s-a stins pe 26 mai 1995, la vârsta de 61 ani. Ștefan Bănică Junior a dezvăluit, cu ani în urmă, că viața tatălui său nu a fost neapărat roz. „Tata era un tip care iubea viaţa şi asta se simţea cel mai tare la el. Era un bonviveur, dar ştia să-şi ascundă necazurile, atunci când apăreau. De multe ori, viaţa lui n-a fost tocmai roz”, relata Bănică Junior.

„I-a murit a doua nevastă, i-a murit mama şi apoi fratele. În doar câţiva ani, familia lui a fost decimată. A avut trei infarcte. Care au venit, în mod clar, din faptul că meseria asta a noastră nu-i o meserie de stat pe bară. Actoria e o meserie care consumă şi-n care el n-a trişat niciodată. Aşa că problemele lui de sănătate au fost tributul pe care l-a plătit pentru eforturile pe care le făcea, pentru credinţa pe care a avut-o în profesie”, mai spunea Ștefan Bănică Junior.

În anul 2001, cel de-al doilea fiu al actorului, Alexandru Silviu, a decedat la numai 25 ani, într-un accident de mașină. Vehiculul în care se afla era condus de un prieten, care a scăpat nevătămat și care a fost considerat de ofițerii de Poliție responsabil pentru accidentul provocat. 

Pe 27 martie 2016, Ştefan Bănică a primit, postum, o stea pe Aleea Celebrităţilor din Bucureşti. Ştefan Bănică Junior, urmașul marelui actor, a mulțumit, atunci, publicului în numele părintelui său. 

Rădăcinile talentului maestrului Jean Constantin

Pe 21 august 1927, s-a născut Constantin Cornel Jean, băiatul unui conductor arhitect căsătorit cu o grecoaică, Caliopi. Deși nu avea studii de specialitate, Constantin Jean a devenit un adevărat simbol al teatrului românesc. 

Actorului îi plăcea de mic copil să recite poezii, iar părinții îl încurajau, mama lui avea voce, iar tatăl lui era comic. În anii tinereţii, a lucrat ca muncitor în portul Constanţa, unde împreună cu o parte dintre colegi a înfiinţat o brigadă artistică. În 1957 a debutat pe scenă la secţia de estradă din cadrul Teatrului de Stat Fantasio din Constanţa.Celebru a fost duetul pe scenă cu Gelu Manolache, fratele compozitorului Aurel Manolache. „Pe toată America nu dau eu Constanţa mea“, obișnuia să repete, răspicat, marele maestru. 

Unul dintre cele mai iubite roluri ale sale a fost al turcului Ismail din „Toate pânzele sus“. Turcul Ismail, care nu se despărţea niciodată de polonicul lui, avea replici savuroase, stâlcite intenţionat în limba română. Au rămas memorabile replicile „Întâi mâncam şi pe urmă luptam“ şi „Ismail mâncam, cu polonicul dădeam“. 

Actorul avea un mentor foarte exigent, pe Mircea Drăgan, care ținea foarte mult la disciplică. Jean Constantin relata într-un interviu, potrivit Historia: „Am să vă povestesc o păţanie de-a mea, la o filmare cu «B.D.». La stadionul «Dinamo», lipsisem câteva minute, să mănânc un sandviş. Când m-am întors, Mircea Drăgan, cunoscut pentru exigenţa lui, m-a întrebat cât m-a costat sandvişul. «Trei lei», i-am răspuns. «Nu-i adevărat, te-a costat 503 lei» , mi-a replicat. «Cum aşa, nu ştiu eu cât am dat pe el?» Abia atunci mi-a explicat Drăgan: «Îmi pare rău, îmi eşti simpatic, dar n-am ce face. Ai plecat de la filmare, asta te costă 500 de lei» Acum să nu mă înţelegeţi greşit, v-am povestit întâmplarea care a fost singura de acest fel“.

Prima dată când au plâns românii. Până atunci, maestrul i-a făcut să râdă

Ultimul său spectacol susținut de marele actor a fost la Adamclisi, în anul 2010. „Când i-a fost adresată invitaţia a spus că vine la spectacol, însă ne-a rugat să-l lăsăm să intre pe scenă imediat ce soseşte pentru că nu se simţea prea bine şi nu putea să aştepte“, a declarat atunci Aura Petcu, unul dintre organizatorii spectacolului. Dorinţa i-a fost respectată, iar maestrul a susţinut un program de 15 minute.

În aceeași lună, pe 26 mai 2010, Jean Constantin i-a făcut pe români pentru prima dată să plângă. Până atunci i-a făcut numai să râdă. “M-a invitat aia cu coasa, dar mai stau puţin”, obișnuia maestrul să glumească, însă pe 26 mai a fost găsit în locuința sa, de către Ionuţ Galani, fără viață, la vârsta de 82 de ani. 

Jean Constantin a fost înmormântat pe aleea principală a Cimitirului Central Constanţa. Alaiul funerar a blocat, pe atunci, circulaţia în oraş. Se spune că marele actor purta, chiar și în ziua înmormântării sale, zâmbetul pe buze.

Centrul Cultural din oraşul de la malul Mării Negre poartă numele lui Jean Constantin, în cinstea marelui maestru. În anul 2012, pe apartamentul actorului a fost montată o plăcuţă omagială. „La înmormântare la Dan Spătaru, el a căzut pe gânduri. M-a întrebat: «Oare la mine o să vină atâta lume?». I-am zis: «La tine o să vină toată Constanţa». Îmi lipseşte atât de mult“, a lăcrimat soţia sa, Elena Nina Jean, fost sufleur la Teatrul Naţional, potrivit adevarul.ro.

Jean Constantin împarte ziua de naștere cu un alt mare actor al teatrului și filmului românesc - Toma Caragiu, născut şi el pe 21 august, în anul 1925. În perioada când Jean Constantin făcea naveta de la Constanţa și întârzia la repetiții, Toma Caragiu spunea, potrivit sursei citate, cu mimica sa unică: «Paştele mamii lui de ţigan! Ăsta precis a furat ceva din tren şi l-au prins! De-asta nu mai vine!»“.