Pe toți îi doare ba una, ba alta, au chestii greu de rostit, toți sunt pacienți de-acum cronici, dar tac și nu vorbesc despre ce-i macină decât când primesc amenzi pentru că nu au reușit să ajungă la vreun termen de judecată.
Le-a curs prea încet perfuzia în vene, a durat anestezia prea mult, stomacul i-a țintuit la pat sau inima a cerut îndurare, iar pentru asta sunt vinovați si trebuie să curgă cu amenzi.
Amenzi că nu s-a găsit nimeni să-i înlocuiască, amenzi că au permis bolilor să-i macine, amenzi că nu-și duc suferința pe picioare până în fața judecătorului.
Lumea ne privește chiorâș, noi nici nu ne pricepem să-i ducem la groapă ca popii, dar nici nu-i vindecăm ca doctorii. Da ce paștele mamei voastre faceți voi, avocații, pentru banii pe care îi cereți ?
Ne puteți urmări și pe Google News
Ne cerem iertare că nu dăm cu sapa ca să ne puteți număra șanțurile, și nici nu adunăm cartofi pe care să-i puteți cântări, nu punem gresie sau faianță ca să ne puteți aduna metri pătrați, deci suntem inutili...
Singura noastră unealtă e cuvântul, într-o lume în care cuvântul a încetat să mai aibă valoare. Și astfel ne-am devalorizat și noi, ajungând umili scribi ai unei societăți care preferă să tacă.
Normați-ne vorbele și măsurați-le! Cântăriți-ne priceperea adunând toate literele ce ne ies din gură! Ridicați totul la puterea absurdului, după care ne puteți împărți și divide!
Mor avocații? Așa, și? Mâine vor fi doar o postare seacă pe pagina baroului care i-a găzduit, iar lumea se va înghesui să plângă cu emoticoane și să ofteze.
Recomandările noastre
