-Doamnă, poate ar trebui să mă opresc. În definitiv, soțul dumneavoastră are o viață destul de banală și pare fidel amantei pe care și-a găsit-o. aveți probe suficiente ca să divorțați.

-Dar cine ți-a spus că vreau să divorțez?

-Mă scuzați, am crezut că...

-Nu te plătesc ca să crezi. Dar ai dreptate, serviciile dumitale nu-mi mai sunt de niciun folos.

Adevărul este că Diana nu avea niciun plan în legătură cu viața ei sau cu fotografiile pe care le studia de mai multe ori pe zi, comparându-se, dureros, cu amanta soțului ei. Când aproape se împăcase cu poziția de soție înșelată, s-a trezit că pe Matei îl mustră conștiința și vrea să divorțeze.

I-a mărturisit păcatul în care trăise atâtea luni, cu stângăcie și rușine, încercând să se scuze invocând argumente care îl invinovățeau doar pe el.

-Nu este corect față de tine, Diana, să accepți o asemenea situație. Mi-e rușine că te-am mințit atâta timp.

-O spui de parcă te-ai aștepta să-ți mulțumesc pentru sinceritatea tardivă. Ești patetic. Nu realizezi că e doar o copilă care se va plictisi de tine în câteva luni ? O iubești ?

-La fel de mult cum te-am iubit pe tine.

-Ai dat cel mai imbecil răspuns. În acest moment nu pot nici să te urăsc.

S-au despărțit fără prea multe explicații. Ce mai era de zis?

Fericirea lui Matei nu a durat prea mult. Deși era bărbat liber, ajunsese să petreacă din ce în ce mai puțin timp cu tânăra lui iubită. Maria își drămuia timpul mai ceva ca un farmacist, iar bucățica destinată lui Matei se micșora cu fiecare zi.

-Spune-mi sincer, ți-ai găsit pe altcineva? A întrebat-o bărbatul măcinat de gânduri și de gelozie.

-Am de învățat pentru facultate.

-Maria, cu mine nu vorbești așa. N-ai dat pe la facultate de două săptămâni, nu știu pe unde și cu cine umbli, dar îți jur că am să aflu.

-Ești bolnav. Acum mă spionezi ? era mai bine când erai însurat.

Cuvintele astea îl duruseră și cu greu s-a abținut să nu o lovească. Pentru fata asta renunțase la viața lui tihnită de familie, la femeia ca îl iubise atâția ani fără să îl mintă, la bătrânețea frumoasă pe care i-o jurase Dianei.

-Ai măcar decența să mi-o spui în față dacă vrei să mă părăsești.

Maria a început să verse râuri de lacrimi, plângând artistic, cu sughițuri care aproape o înecau. Sensibil la chestii din astea, Matei a îngenunchiat, cerându-i iertare.

-Sunt un bou, dar te iubesc prea mult și mi-e teamă să nu te pierd.

A jurat solemn să-i dea libertatea de care avea nevoie și să aibă încredere în ea. Simțea că nu avea altă soluție.