Anotimpul preferat al doctorului Alecu Trandafir era primăvara. Când se dezmorțesc râmele, iar cerul se sparge lăsând soarele agățat sus pe boltă, ca o pălărie nouă pe care o admiri, dar nu vrei să o porți de teamă să nu se uzeze.

Toate i se păreau mai suportabile primăvara, chiar și naveta chinuitoare pe care era nevoit să o facă de ani de zile, pentru că nu prinsese post la niciun spital din București. Se mulțumise cu un oraș de provincie care alt chirurg în afară de el nu avea, iar pacienții îl îndrăgeau. Primise de mai multe ori propunerea de a se muta definitiv în acel orășel, dar doctorul Alecu Trandafir refuzase de fiecare dată. Și, deși avea obiceiul să lase totul în voia sorții, încă făcea demersuri să se transfere la București.

- Măi Alecule, nu mai ești tânăr. De 15 ani tot speri să se întâmple minunea și tot degeaba. Poate ar fi mai înțelept să vindem ce avem și să plecăm din capitala asta infectă, îi spunea nevastă-sa. Bărbatul mormăia ursuz niște cuvinte de neînțeles și se închidea în biroul lui unde nimeni nu îndrăznea să îl tutlbure. Nici măcar motanul Sherlock nu se apropia când îl vedea nervos sau preocupat de lucruri legate de viitorul lui. Se cuibărea precaut într-un fotoliu și aștepta să fie chemat de stăpân, atunci când se liniștea. Deseori motanul era un redutabil partener de discuții, câtă vreme nu avea păreri proprii sau lucruri contradictorii de spus.

- Ce știi tu, măi Sherlock? Îl întreba doctorul Alecu Trandafir. Eu mă chinui zi de zi cu naveta, operez, consult, mă încarc cu mizeriile tuturor și când ajung acasă trebuie să suport lamentările demoralizatoare ale nevesti-mii. Păi, să nu-mi iau lumea în cap? Auzi, să vindem ce avem și să ne mutăm. Motanul îl privea atent, înțelegându-i nemulțumirea. Doctorul Alecu Trandafir sta lungit în scaunul de la birou, mângâindu-și burta cu afecțiuune și gândindu-se la ceva.

- Auzi, Sherlock, o să-mi schimb mașina. M-am hotărât acum. Sunt sătul să conduc rabla asta hodorogită. În fiecare zi simt că merg cu biletul de cimitir în buzunar, când mă urc la volan. Pisica a miorlăit aprobator, iar doctorul i-a zâmbit :

- Știam eu că ai să fii de acord cu mine. Trecuse o săptămână de la acest gând și, într-o după-amiază, doctorul Alecu Trandafir și-a parcat în fața blocului noul BMW. Ca să crape de ciudă toți vecinii care îl considerau un medic slab, pentru că opera în provincie.

- Nevastă, hai până jos să-ți arăt ceva! - Ce s-a întâmplat ? s-a speriat femeia. Ai lovit vreo mașină în parcare?

- Mi-ai stricat tot cheful, ca de obicei, i-a răspuns bărbatul. Nu-ți mai arăt nimic pentru că ai stricat toată surpriza. Mi-am cumpărat mașină nouă. Femeia a ridicat perdeaua de la bucătărie, cum o făcea de fiecare dată când urmărea cine întră sau iese din bloc.

- Care este că nu-mi dau seama?

- Cea parcată pe locul meu, firește.

- Și cu mașina veche ce ai făcut?

- Am dat-o la schimb.

- Să vezi invidii la vecini când te-or vedea. Or să creadă că ne merge bine.

- Și ce e rău în asta? Doar nu am luato cu bani furați, zău așa. Bucură-te și tu o dată, femeie, că tragi numai a pagubă.

- Să pleci mai devreme dimineață să nu te vadă chiar tot blocul, l-a sfătuit nevasta. E mai bine așa.

- Ba uite că am să plec la amiază în sunet de fanfară ca să fiu sigur că m-a remarcat tot cartierul! Nu trecuseră nici cinci zile de la importanta achiziție când, într-o dimineață, urcându-se la volan, doctorul Alecu Trandafir a descoperit că cineva îi furase ambele oglinzi laterale. A coborât din mașină sperând că totul este doar o farsă și privea în jur, așteptând ca cel care-i făcuse gluma proastă să apară. Însă cartierul dormea în bezna nopții, pentru că dimineața, la doctorul Alecu Trandafir, începea la ora 4.

Ce să facă? Cum să plece la drum fără oglinzi? Frumoasa lui mașină arăta ca o fată știrbă care zâmbind alungă lumea din jur. A telefonat la spital, spunând că nu mai poate ajunge și a chemat un taxi care să-l ducă la cea mai apropiată secție de poliție. Se făcuse deja ora 5, dar pentru restul lumii era încă timpul somnului adânc. A intrat în secția de poliție și a bătut într-un geam pe care scria Informații. Din spatele unui birou din placaj ros de vreme și de coate, a tresărit un polițist năuc.

- Bună dimineața. Mă numesc Alecu Trandafir și aș dori să reclam un furt.

- Îmi pare rău, dar colegii mei încep serviciul la ora 8. Dacă veniți pe la 10, s-ar putea să-i gășiți.

- Dar dumneata ce rost ai aici?

- Eu sunt de permanență, dar doar pentru urgențe.

- Și furtul unor oglinzi auto nu reprezintă o urgență? Asta vrei să îmi spui?

- Doar dacă i-ați prins pe hoți în flagrant.

- Și cum îți închipui dumneata că ar fi trebuit să procedez? Să-i pândesc, să-i leg și să ți-i aduc fedeleș la secție ca să te scutesc de o deplasare?

- Eu doar v-am spus ce atribuții am, nu trebuie să vă enervați. Veniți pe la 10-12 și faceți plângere.

- Păi ziceai că serviciul începe la ora 8.

- Puteți veni și la ora 8, dar va trebui să așteptați. Eu nu am vrut deât să vă ajut. Doctorul Alecu Trandafir își pierduse răbdarea. A ieșit din secția de poliție și a rătăcit pe străzi până la ora 8. Noroc că era primăvară. A revenit la secție unde l-a întâmpinat aceeași liniște. Numai că, de data aceasta, polițistul de la intrare nu mai dormea.

- V-ați întors atât de repede? Păi ce v-am spus eu mai devreme ? N-a fost chip să-l mai clintească pe doctor din loc până la ora 10, când un alt polițist l-a preluat. Era un individ mare și greoi, cu fața lucind de grăsime și cu mahmureala încă vizibilă în ochi.

- Tudose mă numesc, s-a prezentat, șuierând cuvintele prin gura știrbită din care îi lipseau doi dinți. Ce problemă aveți ?

- Azi noapte cineva mi-a furat oglinzile de la mașină.

- Vă spun de la început că nu le mai recuperați. Și dacă prin absurd am prinde hoțul, sigur le-a vândut mai departe. Vă spun toate astea ca să vă fac un bine, să nu stăm toată ziua să dăm declarații, eu să înregistrez dosarul și așa mai departe.

- Eu speram că veți veni să prelevați amprente. Sigur o să-i găsiți pe făptași în baza de date.

- Avem puțini criminaliști, pentru că doar ei se ocupă de treaba asta, iar momentan toți sunt pe teren.

- Atunci insist să îmi luați declarație. Polițistul s-a trântit pe scaun, deloc încântat de faptul că trebuia să muncească la o oră atât de matinală. - Pe ce stradă era parcată mașina ?

- Pe strada Elocinței, chiar în fața blocului unde locuiesc.

- Ce marcă de mașină?

- BMW, abia o cumpărasem.

- Nouă?

- Desigur.

- Câți bani a făcut? De curiozitate. Un colț de invidie se zărea în ochii polițistului, iar negul pe care-l avea în barbă începuse să vibreze într-un mod bizar. I-a luat doctorului Alecu Trandafir o declarație sumară și l-a poftit să meargă acasă și să aștepte finalizarea anchetei. - Și, între timp, eu ce fac fără oglinzi? a întrebat doctorul înainte să plece.

- Vă cumpărați altele. Luați-vă gândul de la cele vechi. Profund dezamăgit, doctorul Alecu Trandafir și-a înlocuit oglinzile și și-a reluat viața. După nici trei săptămâni, când aproape că uitase de ancheta poliției, doctorul și-a găsit din nou mașina văduvită de oglinzi. De acum știa procedurile, așa că s-a prezentat la secția de poliție abia la ora 11. A fost îndrumat la același anchetator, care nici măcar nu își mai amintea dacă a deschis sau nu dosarul de furt inițial.

- Aș vrea să formulez o nouă plângere. S-a întâmplat din nou, iar am rămas fără oglinzi. Poate că ar trebui să patrulați mai intens pe străduțele dintre blocuri, i-a sugerat polițistului.

- Eu nu patrulez, domnule. O să-ți iau o scurtă declarație și, după ce o găsesc și pe prima pe care zici că ai dat-o, o să deschid un dosar. Doctorul Alecu Trandafir avea din nou oglinzi noi și nădăjduia că vor rămâne la locul lor. După alte patru săptămâni, soarta a făcut o glumă cu adevărat proastă. Buclucașele oglinzi lipseau din nou și tocmai în ziua în care avea programată o operație extrem de importantă ce nu putea fi amânată.

Trebuia să ajungă la spital negreșit. Așa că s-a urcat la volan, și-a făcut o cruce consistentă ca să-l ajute Dumnezeu și a plecat. Fie ce-o fi, și-a spus. După câteva străduțe a realizat că vitejia lui avea margini. Fără oglinzile laterale, deplasarea pe o distanță atât de mare era extrem de riscantă. Cu gândurile făcute grămadă a tras mașina pe dreapta și s-a îndreptat spre primul BMW care i-a ieșit în cale. Fără să mai stea pe gânduri, i-a spuls oglinzile, chinuindu-se să le monteze la propria mașină. Întâmplarea a făcut ca o patrulă de poliție să asiste la întreaga scenă. L-au prins pe doctor în flagrant.

- Ce faci aici? - Am împrumutat niște oglinzi, diseară le aduc înapoi. Am o operație urgentă și nu pot întârzia. Bărbatul a fost reținut și condus la secția de poliție unde a dat nas în nas ce cel care îi luase declarațiile.

- Hoțul strigă prindeți hoțul, nu? I-a șoptit ironic. Și te dădeai mare doctor, când ești un găinar. Hoțul de ocazie a fost găsit vinovat și condamnat de judecători la doi ani și jumătate de închisoare.

Justiția fusese servită!