Am ezitat mult, dacă să scriu pe acest subiect sau nu. Sunt situații, când nu știi dacă nu cumva faci tu însuți mai rău, exprimându-te asupra unui fapt mizerabil, pentru că, astfel, readuci tu în atenție o nemernicie și gândești: poate a trecut neobservată sau, deja, oamenii or fi uitat.
Zilele trecute, absolvenții clasei a opta au susținut examenul de capacitate. Micuții, fiecare după puterilor lor, fiecare după cum l-a lăsat Dumnezeu, mai sârguincios sau mai contemplativ, mai zvăpăiat sau mai cumințel, mai aplecat spre studiu sau mai spre joacă, mai cu noroc de părinți care să-l îndrume sau mai neglijat, și aș putea continua așa mult și bine, căci devenirea și destinul omului depind de infinite fire invizibile. Cum ziceam, sute de mii de copii au dat primul examen din viața lor. Presa a oglindit evenimentul, ca de obicei, ziarele au publicat subiectele, televiziunile au consemnat în reportaje emoțiile, bucuriile și lacrimile școlarilor, dar mai ales pe ale părinților lor.
Peisajul ăsta este unul în măsură să însenineze orice om întreg: părinți cu inima cât un purice, care nici nu mai știu ce este în sufletul lor, parcă s-ar bucura că le-au crescut copiii, iată, s-au făcut de liceu, parcă s-ar întrista, pentru că știu că li se va face dor de gâgâlicea pentru care tot universul erau doar ei, părinții. Dar, cum nu toți oamenii sunt întregi, în presa scrisă a apărut și apoi a fost rostologită o știre care nu are nici cea mai vagă legătură cu jurnalismul, cu interesul public, dar, mai ales, cu obrazul, cu omenia elementară. Potrivit titlului acestei știri, «Fiica vitrega a lui „X”, notă rușinoasă la Capacitate!», unde „X” este o celebră vedetă de pe la noi, ar fi reieșit că o școlăriță, un copil, ar fi suferit un mare eșec școlar. Și așa să fi fost, faptul nu era unul de presă, nu era o știre, nu privea pe nimeni din afara familiei copilei și a apropiaților lor. Nici vorbă de așa ceva, însă!
Din text, amatorii de țâțâit pe seama necazurilor altora n-au putut resimți nicio satisfacție, copila a luat note normale, 8,35 la limba română, iar la matematică 6,45. În final, a realizat o medie de 7,40, una absolut rezonabilă, dacă asta poate fi important pentru public. Cât de nenorocit să fii, ca jurnalist, cât de lipsit de omenie, să îți alegi un asemenea subiect, cât de prăbușit moral, încât să faci un copil de râs, mințind pe seama lui, spunând ca este într-o postură „rușinoasă”? Nu sunt deloc un naiv, am văzut multe mizerii în 25 de ani de presă, dar acum mă întreb mai mult decât oricând: de unde atâta răutate, de unde atâta nemernicie? De ani întregi, profesorii se întrec în a transcrie și publica „perlele” pe care copiii le scapă prin examene, pentru ca lumea să se distreze și să poată exclama superior „vaaai, ce copii tâmpiți!”. Amatorii de așa ceva nu realizează un fapt ce ține de evidență: copiii sunt oglinda noastră, a părinților, a profesorilor, a ceea ce văd și aud în jurul lor, a societății, în general. Ei, copiii, suntem noi toți! Nu cred că există păcat mai mare decât batjocorirea unui copil, râsul răutăcios pe seama lui, expunerea sa oprobriului. Așa ceva poate urmări și marca un copil pe viață. Vai de cei care nu-i văd pe copii ca pe niște giuvaiere neprețuite! Vai de cei ce-și bat joc de copii! Nu-și merita numele de „om”!
P.S. În chestiunea „perlelor” culese cu sârg de către profesori, să ne lămurim și cine de cine ar fi mai îndreptățit să facă „mișto”: anul trecut doar 60% dintre profesori au promovat examenul de definitivat, în timp ce 71% dintre elevi au promovat examenul de bacalaureat. Scor net în favoarea copiilor!
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
