Vaccinarea obligatorie ar putea deveni o realitate în România. Dezbaterea a fost aproape inexistentă fiind acoperită de zgomotul uriaș generat de coronavirus.
Este un moment foarte bun ca să discutăm despre vaccinarea obligatorie, un proiect de lege care urmează să fie votat în Parlament săptămâna viitoare. Am citit argumentele pro și contra acestui proiect de lege, inclusiv faptul că există prevederi mult prea birocratice, ușor stupide, menite să acopere eventuala răspundere a Statului.
Nu este un proiect de lege perfect, dar aș vrea să discut despre principiul vaccinării obligatorii și mai puțin despre abilitățile legislative ale actualei clase politice.
Este normal să ai carnet de conducere când te urci într-o mașină? Îți arunci gunoiul doar în locurile special amenajate? Îți trimiți copilul la școală? Folosești toaleta în loc să te duci pe câmp? Dacă da, tocmai ai făcut niște lucruri care acum 100 de ani nu existau ca regulă.
Evoluția societății a creat un nou cadru în care oamenii interacționează unii cu alții. Mai ales dacă ne gândim că în 1804 eram cam un miliard de oameni, în 1927 eram în jur de două miliarde de oameni, iar azi, în 2020, după 93 de ani suntem 7,8 miliarde de oameni. Aglomerație mare nu numai la metrou și pe autostradă, dar se pare că și pe Terra...
Noile reguli de conviețuire în societate de care discutam mai sus se circumscriu ideii de responsabilitate față de cei din jurul tău. Ideea este că atunci când te protejezi pe tine, îi protejezi și pe ceilalți.
Pentru unii rămâne greu de înțeles de ce trebuie să se supună unor reguli, dar trecând peste spiritul de frondă care există în fiecare dintre noi, trebuie să recunoaștem că cel mai important progres în medicină a fost apariția VACCINULUI. Cu toate riscurile lui, asemănătoare oricărui tratament sau medicament, vaccinul are marea calitate că protejează mase mari de oameni.
Prin aceasta ne protejează pe toți.
Despre drepturi și libertăți putem discuta în măsura în care ele nu încalcă drepturile și libertățile celui de lângă tine. Iar evoluția societății ne împinge spre o nouă abordare, în care pandemiile sunt mai de temut decât un război.
Ce facem cu cei care nu-și doresc să fie protejați și prin asta nu-i protejează pe cei din jurul lor? Putem proceda precum cei care se urcă beți la volan, sau își fac nevoile pe stradă.
Sau să încercăm să-i convingem că ceilalți nu au nici o vină...
Recomandările noastre
