Social
Utqiagvik, orașul din Alaska unde soarele dispare luni întregi și revine abia la finalul lunii ianuarie
Utqiagvik. Sursa foto: Captură video Youtube
Din cuprinsul articolului
La nord de Cercul Polar, pe țărmul Oceanului Arctic, Utqiagvik este comunitatea aflată cel mai aproape de extremitatea nordică a Statelor Unite. Pentru locuitori, calendarul nu este marcat doar de anotimpuri, ci și de o alternanță radicală a luminii: iarna, soarele coboară sub linia orizontului și nu mai revine săptămâni la rând, iar în sezonul cald apare fenomenul invers, cu zile în care lumina rămâne prezentă aproape continuu.
Noaptea polară, un fenomen calculat la minut
Noaptea polară este perioada în care soarele nu mai urcă deasupra orizontului. Explicația ține de înclinarea axei Pământului, care face ca, iarna, regiunile arctice să primească tot mai puțină lumină directă, până la dispariția completă a răsăritului.
În Utqiagvik, acest interval este urmărit cu precizie, pentru că afectează programul de zi cu zi, de la activități obișnuite până la felul în care oamenii își gestionează somnul și timpul petrecut afară.
În sezonul 2025–2026, ultimul apus a avut loc la 18 noiembrie 2025, iar soarele a reapărut la Utqiagvik pe 22 ianuarie 2026, marcând finalul perioadei de noapte polară. În intervalul dintre aceste date, comunitatea a rămas fără lumină solară directă, iar pe parcursul zilei a fost vizibil doar un crepuscul slab, în funcție de condițiile meteo.
Utqiagvik. Sursa foto: Captură video Youtube
Întuneric prelungit, dar nu beznă permanentă
Deși expresia „două luni în întuneric” descrie bine lipsa răsăritului, realitatea este diferită. Chiar și în noaptea polară, cerul poate avea o lumină difuză în orele de amiază, iar luna, reflexia zăpezii și aurorele pot schimba percepția asupra întunericului. În același timp, zilele fără soare se suprapun cu vreme arctică dură, iar expunerea la lumină naturală rămâne limitată.
Datele climatice publicate de National Weather Service arată cât de jos coboară mediile sezoniere. În februarie 2025, stația din Utqiagvik (Barrow) indica o temperatură medie „normală” de aproximativ -24,4°C, în timp ce valorile observate pentru luna respectivă au fost mai ridicate decât normalul perioadei 1991–2020
Un oraș mic, cu o identitate legată de nordul extrem
Utqiagvik are câteva mii de locuitori. Estimările publice indică o populație de aproximativ 4.600–4.700 de persoane în ultimii ani, iar datele demografice din surse oficiale confirmă această ordine de mărime.
Potrivit informațiilor furnizate de autoritățile din North Slope Borough, Utqiagvik este cea mai mare comunitate din regiune, cu o populație majoritar formată din membri ai comunității Iñupiat.
Între noaptea polară și soarele de la miezul nopții
Dacă iarna aduce săptămâni fără răsărit, vara mută experiența la celălalt capăt: Utqiagvik intră în perioada de lumină prelungită, asociată adesea cu „zi polară”, când soarele rămâne deasupra orizontului perioade lungi.
Utqiagvik. Sursa foto: Captură video Youtube
Într-o analiză, The Washington Post menționa că perioada fără apus se întinde pe aproape trei luni, un contrast care arată cum alternanța extremă a luminii schimbă, de două ori pe an, ritmul zilnic al vieții la latitudini arctice.
Efecte asupra organismului
Absența prelungită a luminii naturale poate afecta starea de spirit și ritmul somn-veghe. Materialele publicate despre Utqiagvik fac referire la riscul depresiei sezoniere și la importanța unor rutine zilnice care să reducă impactul lipsei de lumină, prin folosirea iluminării artificiale în interior și păstrarea unui program constant de activități, mai ales în perioadele cu întuneric aproape continuu.
Totuși, unii locuitori spun că se adaptează mai ușor la întunericul iernii decât la lumina continuă din sezonul cald, tocmai pentru că întunericul susține un somn mai stabil.
