Retragerea din post a lui Geoge Maior, indiferent de ceea ce se va întâmpla cu acest personaj, căruia inevitabil i se va cere socoteală pentru fapte din trecut, unele penale, este sută la sută logică

În fine! Fostul șef al Serviciului Român de Informații, care a patronat nenumărate fărădelegi, a fost retras din sinecura de Ambasador al României la Washington de către președintele Klaus Iohannis. După șase ani, Iohannis nu-i mai este acestuia dator și nici nu mai poate fi șantajat de el. Întrucât a rămas vacant, în aceeași zi, și postul de ambasador al României la Berlin, prin retragerea lui Emil Hurezeanu, o persoană foarte apropiată președintelui, scenariile care se fac privind noile numiri sunt tentante. Și pot deveni halucinante.

Retragerea din post a lui Geoge Maior, indiferent de ceea ce se va întâmpla cu acest personaj, căruia inevitabil i se va cere socoteală pentru fapte din trecut, unele penale, este sută la sută logică. Întrucât și ambasadorul Statelor Unite la București a demisionat, iar la Washington, la Casa Albă, în urma celor mai cu cântec alegeri din istoria Americii, s-a instalat un nou președinte. În schimb, retragerea lui Emil Hurezeanu, un personaj deloc controversat și prieten cu președintele, generează speculații și poate sta la baza unor mutări extrem de interesante pe tabla de șah politic. La Berlin, din câte știu, cancelar este tot Angela Merkel. Spre deosebire de Statele Unite, la Berlin nu s-a schimbat nimic. Atunci de ce este retras din post Hurezeanu?

Speculațiile se amplifică prin faptul că, simultan, mai sunt retrași din post nenumărați diplomați care au ocupat poziții de ambasadori. Asta se întâmplă în condițiile în care România și așa a lăsat o serie de capitale fără a trimite diplomați la cel mai înalt nivel. Aceste rechemări masive să aibă doar rolul de a masca adevăratele intenții și scenarii puse la cale ca o consecință a disponibilizării ambasadorilor de la Washington și Berlin? Tot ce se poate. Scenariile vehiculate, dar și scenariile încă nevehiculate, dar de actualitate, sunt de mare interes. Și nu le vom lăsa deoparte.

De mai mult timp, am anunțat că este posibil ca Eduard Hellvig, actualul șef al Serviciului Român de Informații, să fie trimis de către Klaus Iohannis în locul lui George Maior ambasador al României la Washington. Și de ce nu? Hellvig este unul dintre oamenii de încredere ai lui Klaus Iohannis. Din poziția de șef al celui mai mare serviciu secret, pe care l-a condus în mod onorabil, el a avut o bună colaborare cu autoritățile din Statele Unite. Se spune totuși că Hellvig ar fi cedat unor presiuni și ar fi prezentat autorităților din Statele Unite în ultima parte a administrației Trump informații compromițătoare despre afacerile familiei Joe Biden în România. Dacă așa stau lucrurile, atunci am putea presupune că Departamentul de Stat al Statelor Unite va fi reticent în a colabora cu Eduard Hellvig din poziția acestuia de ambasador al României. Ba chiar există pericolul să nu-și dea acordul.

În aceste condiții, este lansat un scenariu alternativ. Și anume ca această poziție de ambasador ar putea s-o ocupe Bogdan Aurescu, un diplomat de carieră, care în prezent este ministrul Afacerilor Externe și care și el e un apropiat al președintelui Klaus Iohannis. Aurescu ar fi agreat probabil fără reticențe de către partea americană. Există totuși un semn de întrebare. Dacă ar fi existat această intenție, atunci Klaus Iohannis l-ar fi ținut pe Aurescu în rezervă și nu l-ar fi propulsat în decembrie pentru o nouă poziție de șef al diplomației în Guvernul Cîțu. Iar zvonurile cum că Aurescu nu este deloc dispus să renunțe la acest mandat, trebuie luate și ele în calcul.

În consecință, se discută despre două tipuri interesante de rocadă. Să fie numit Emil Hurezeanu ambasador la Washington, iar Eduard Hellvig la Berlin. După cum se poate lesne observa, pur și simplu din frecvența unor nume pe tabla de șah politică, Eduard Hellvig este prezent în diverse variante, dar nu și într-o viitoare calitate de șef al Serviciului Român de Informații. Este plauzibil în aceste condiții să ne gândim că această poziție va rămâne vacantă și urmează să fie ocupată tot de un om de încredere al președintelui Klaus Iohannis. Dar cine să fie acesta? Într-o analiză viitoare vom încerca să ne pronunțăm. Cu atât mai mult cu cât se vehiculează din ce în ce mai insistent și informația că Gabriel Vlase, uns șef la SIE doar în urmă cu doi ani și ceva, ar fi și el pe făraș.

Cine ar mai putea accesa poziția de ambasador al României la Washington? În principiu, un consilier prezidențial specializat în politică externă. Ei bine, nu există așa ceva. Singurul consilier prezidențial de prim rang, Leonard Orban este, așa cum precizează site-ul instituției, specialist în afaceri europene. Klaus Iohannis, care vorbește insistent despre parteneriatul strategic consolidat cu Statele Unite, nu are un consilier de prim rang cu care să se sfătuiască asupra relației București-Washington.

Un alt nume interesant, care ar putea fi cel puțin teoretic luat în calcul pentru poziția de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României la Washington. Un personaj extrem de controversat. Dar care, atenție, a ocupat poziții extrem de importante în statul român, care l-ar putea compatibiliza cu cea mai importantă poziție de ambasador al Bucureștiului. A fost ministru de Externe, a fost prim-ministru, a fost șef la Serviciul de Informații Externe. Are cunoștințe vaste, care ar putea fi valorificate. Rămâne o enigmă cum stă la capitolul pe care l-am putea intitula „bună credință”, și în ce raporturi se mai află cu președintele Klaus Iohannis. Dacă ne amintim, despărțirea lui Ungureanu de Iohannis a fost extrem de abruptă. A părăsit conducerea SIE fără niciun fel de explicații. Iar până în 2020 a stat literalmente îngropat în nisip. Însă în 2020, când partidele își făceau listele pentru europarlamentare, MRU a scos capul. Și a mușcat. L-a atacat în mod violent pe Crin Antonescu, pe motiv că acesta nu este pregătit pentru a fi europarlamentar. Ceea ce înseamnă că MRU scrâșnește din dinți și-și proiectează încă un viitor luminos în politica externă a României.

Un alt scenariu la care Klaus Iohannis s-ar putea gândi este Dacian Cioloș. Dacă l-ar convinge pe Dacian Cioloș să accepte poziția de ambasador la Washington, ar da o triplă lovitură. 1). L-ar elimina, deconectânu-l de la politica internă, din cursa prezidențială pentru 2024. 2). Ar scăpa de un personaj din ce în ce ma influent pe scena europeană, care funcționează ca un premier al premierului Macron încurcând în România jocurile Berlinului. 3). L-ar întări pe Dan Barna, care, din perspectiva lui Iohannis este manevrabil, în măsura în care este și șantajabil.

Și ultimul pe listă, poate nu vă vine să credeți, este Ben Oni Ardeleanu. Vicepreședinte al Comisiei de politică externă din Parlament. Un om extrem de apropiat de cercurile de influență de la Casa Albă și de la Departamentul de Stat. Dar care, spre deosebire de celelalte persoane nominalizate, nu este deloc sigur că este înrolat sub acoperire în vreun serviciu secret și că ar putea funcționa din această perspectivă ca o dronă.

În mod intenționat, nu am scris până acum nimic despre Rareș Bogdan, care, în general, după cum s-a văzut, este prezent în toate scenariile. Și nu am scris, pentru că am convingerea că, pentru Rareș Bogdan, Klaus Iohannis, care în prezent conduce Guvernul și are și majoritatea parlamentară, a prevăzut alte scenarii.

În schimb – și cu asta închei – mai precizez că, în urma mișcărilor din interiorul serviciilor secrete, succesorii în funcțiile de conducere ai acestora vor fi marii beneficiari ai unei legislații careva schimba fundamental cadrul în care funcționează acestea. Iar noile legi ale securității sunt pe țeavă și urmează să fie dezbătute și aprobate în Parlament pe parcursul primei sesiuni.