A fost unul dintre cei mai de seamă artiști ai epocii. Capodopera sa este Piața Sfântului Petru din Roma, delimitată de o colonadă gigantică formată din 284 de coloane, desfășurate pe patru rânduri, cu 140 de statui.

Soluția găsită de el uimește și astăzi: cele două brațe ale colonadei strâng la pieptul Bisericii Catolice, reprezentată de catedrală, credincioșii aflați în piață.

Arhitectul, sculptorul şi pictorul Gian Lorenzo Bernini s-a născut 7 decembrie 1598, la Napoli, ca fiu al unui sculptor.

Venit la Roma, împreună cu tatăl său, va face carieră strălucită, în slujba mai multor suverani pontifi. Papa Grigore Al XV-lea îi acordă titlul de Cavaler, Papa Urban al VIII-lea îl numeşte şef al construcţiei Bisericii San Piedro din Roma şi Directorul tuturor lucrărilor publice pentru înfrumuseţarea oraşului.

Ca sculptor, Bernini poate fi încadrat barocului prin compozițiile sale ce redau mișcarea și prin preferința pentru policromie.

Astfel, monumentul funerar al papei Alexandru al VII-lea combină marmura roșie, verde și albă, în care Bernini a sculptat figuri reale și alegorice, cu bronzul aurit.

Personajele sunt dispuse scenografic și întreaga compoziție sugerează mișcarea.

Gian Lorenzo Bernini a construit două clopotnițe, care au trecut în istorie drept „Urechile de măgar ale lui Bernini”.

La terminarea reparațiilor, același papă a ordonat să fie demontat plafonul din bronz din pridvorul Pantheonului, care de atunci oferă privirii scheletul și grinzile acoperișului.

În pofida adevăratei glorii de care se bucură în viaţă, artistul ajunge o figură foarte controversată în secolele al XIX-lea şi XX.

La 7 iulie 1894, în prezența unei delegații a guvernului, comisia arheologică italiană doboară „Urechile lui Bernini”, Pantheonul revenind la splendoarea sa anterioară, pe care o putem admira astăzi.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul istoric