Patricia Erimescu are 23 de ani și, de curând, a fost declarată Studentul Anului 2015, secțiunea Arhitectură, în urma unui concurs organizat de Organizația Voluntari pentru Idei și Proiecte. Tânăra mărturisește că modelul său este arhitectul nipon Sou Fujimoto pe care îl admiră pentru simplitate și pentru arhitectura sa cu spații deschise, integrate în natură.

Patricia este studentă în anul V la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, București, secția Arhitectură de Interior , bursieră în toți anii de studiu. “Cred că arhitectura poate îmbunătăți calitatea vieții și poate genera emoție în fiecare om”, mărturisește tânăra.

La concursul lansat de Organizația Voluntari pentru Idei și Proiecte, a participat pentru că i s-a părut o oportunitate iar tema aleasă – o destinație nouă pentru clădirea în ruină a fostului Cinema Capitol din București – reprezintă în viziunea tinerei o adevărată problemă a Capitalei.

“Amplasamentul se află în zona centrală a Bucureștiului, pe situl fostului Cinema Capitol – astăzi în ruine – între Bulevardul Regina Elisabeta și Str. Constantin Mille.  Tema concursului a fost reinterpretarea sitului ca un spațiu urban de tranziție între cele două străzi, speculând potențialul său de ‘culoar cultural’ și instrument de dialog între zonă de bulevard și restul țesutului urban”, detaliază Patricia.

Ceea ce a diferențiat-o pe patricia de ceilalți concurenți este experiența ei din CV, crede tânăra. “Am lucrat și am avut parte de internshipuri atât în țară, cât și în India și Vietnam. De asemenea, un alt lucru care a făcut diferența a fost bursa timp de un an la Politehnica din Madrid, Spania, în urma căreia m-am dezvoltat profesional și am evoluat foarte rapid”.

Ce a propus

Ruina cinematografului a fost transformat de Patricia într-un spațiu cultural deschis comunității. Nivelul parterului este lăsat liber tranzitului și gândit să atragă trecătorii să viziteze și spațiile conexe.

“Aici se pot organiza târguri, expoziții cu vânzare, evenimente culturale, festivaluri, iar grădina va ad[posti și o cafenea. Peretele de zidărie dintre scene este eliminat pentru a reda fluiditatea spațiului și posibilitatea traversării din Bulevardul Regina Elisabeta către strada Constantin Mille sau reciproc.  Grădina de vară este dublată prin înălțarea ei la nivelul următor. Spațiile publice sunt completate de spații comerciale pentru de autosususținere economică, precum: ceainărie, librărie, ateliere, sală de evenimente.  Spațiul trăiește prin oameni și își propune atragerea prin acesibilitate a tuturor persoanelor”.

Ce urmează

“În prezent, lucrez la proiectul de diplomă. Împreună cu prietena și colega mea, Oana Birovescu, care a luat și ea premiul III, dezvoltăm un proiect de arhitectura umanitară. Vom fi prima echipă de studenți arhitecți din România care vom construi un prototip la scară reală, va fi expus la Universitatea de Arhitectură Ion Mincu, la începutul lunii iulie, după care va fi donată unei familii sărace din București. Prin acest proiect, ne propunem și să încurajăm sistemul educațional să susțină practica universitară și să fie introdusă o temă practică la fiecare proiect de diplomă pentru ca arhitecții să iasă pe piața muncii pregătitit. La începutul anului, ne-am dechis organizația umanitară T.H.A.T. Studio- Thinking the Humanitarian Architecture of Tomorrow prin care ne dorim să asigurăm o casă persoanelor care au rămas fără adăpost fie din cauze naturale (inundații, cutremure, alunecări de teren), fie au ajuns să locuiască pe strada din diverse motive. Proiectul nostru, deși idealist la primă vedere, a câștigat săptămâna trecută două premii la concursul de idei , Social Impact Award”.