Un român celebru, supravegheat de securistul care se masturbează într-o Dacie. Pastila de râs

Un român celebru, supravegheat de securistul care se masturbează într-o Dacie. Pastila de râs

E vreme de carantină grea și nu văd de ce, trăind-o, n-am trăi-o mai calmi, adică mai echilibrat, cu un zâmbet, două în desfășurare. Râsul, se știe, rămâne un ingredient obligatoriu al stării de sănătate.

Am vrut să scriu astăzi despre o cină între filosofi, una specială, dar am renunțat în ultima clipă, ademenit pe nepusă masă de un alt episod savuros al „Ușii interzise”, volum semnat de Gabriel Liiceanu în urmă cu zece ani. E timp, vă asigur, pentru multe alte pastile de râs de acum înainte, așa că nimic nu-i pierdut. „Cina” am să v-o servesc data viitoare.

Perspectivele masturbației la Kant

Dar să nu vă plictisesc. Îndrăzniți, citiți bulina tămăduitoare!

Amintind despre perspectivele masturbației la Kant, Gabriel Liiceanu ajunge, indiscret cum l-am pomenit, și la un episod cu conotație politică.

Ne puteți urmări și pe Google News

„În 1988 - notează editorul -, Andrei Pleșu îi trimite secretarului de partid pe București cu propaganda și cultura («tovarășul Croitoru»?) o amplă scrisoare pe tema «așa nu mai merge» (mașinile de scris trebuiau înregistrate la miliție, orice contact cu străinii era interzis etc.)”.

Shogun

„Răspunsul «organelor» - continuă Liiceanu - este o mașină a Securității care i se postează în fața casei, cu program non-stop, în trei schimburi. În «schimburi» sunt când doi «lucrători», când unul singur; în genere, flăcăi ce se plictiseau de moarte, «coansați» în câte o «Dacie» vreme de opt ore”.

Cum reacționează Andrei Pleșu?

Ne elucidează amicul Liiceanu: „Andrei, la rându-i, nu foarte în apele lui, stă în casă și citește Shogun, un roman-fluviu cu intrigă japoneză medievală, foarte la modă atunci. Și, din când în când, își supraveghează supraveghetorul”.

Uniți de aceeași lectură

Abil, Pleșu, abil. Așteptați să aflați cum îi observa la rândul lui pe securiști.

„Iese pe scara interioară a apartamentului, prevăzută cu o lucarnă care-i oferă o perspectivă neașteptată asupra tipului aflat în mașină: pe scaunul din dreapta, deschis și cu fața în sus, romanul Shogun. Tânărul securist lăsase o clipă romanul din mână («ne unește aceeași lectură», s-a gândit o clipă Andrei) și se masturba de zor în mașina trasă pe trotuar, privind, hăituit, în toate părțile”.

Ajunsese oare, citind, la pasajele în care Anjin-san o cucerește pe delicata și sofisticata Mariko?