Din când în când, Marcel Ciolacu, președintele PSD, prim-ministrul României, simte nevoia să apară la televizor și să ne spună pe un ton calm, liniștitor, că țara noastră are nevoie în urma alegerilor din luna mai 2025, de un Președinte echilibrat!

Marcel Ciolacu nu ar fi ajuns și mai ales nu ar fi rămas atâta timp în poziția de cel mai puternic om din România, de președinte al celui mai mare partid și prim-ministru dacă n-ar fi un bărbat isteț, cumpătat, neconflictual,  prezentabil, echilibrat; ”n-avea cum”, ca să folosesc expresia consacrată de un clasic în viață, clasic convins până în măduva oaselor și care încearcă să ne convingă și pe noi, Românii, în stilul lui absolut captivant, că medicina a fost inventată pentru frică, iar doctorii „n-au cum” să știe mai bine decât el ce-l doare, atunci când se prezintă în fața lor.

Marcel Ciolacu are dreptate atunci când ne spune că România are nevoie de un Președinte echilibrat…are perfectă dreptate!

Cu o singură condiție, spun eu, Marius Niculescu, ca simplu cetățean: ca România să fie deja o țară bogată, ascultată, respectată, admirată, invidiată, înarmată, neîndatorată, nesubjugată de străini, o țară puternică, o țară care să inspire încredere maximă celor care vor să investească în ea, fie ei Români sau străini!

Din păcate, țara noastră nu este acum în această situație; dimpotrivă, ea se găsește exact la polul opus din toate punctele de vedere - democratic, economic, financiar, diplomatic, geopolitic, demografic, militar - România nu inspiră încredere, nu are predictibilitate, România este o țară slabă, foarte slabă!

România tocmai ce a fost retrogradată de la statutul de democrație viciată la statutul de regim hibrid în Indexul  Mondial al Democrației realizat de publicația The Economist și publicat pe 27 februarie 2025, ea fiind clasată sub țări ca Albania, Sri Lanka, Lesotho, Botswana, Panama, Guyana, Surinam sau Timorul de Est; e de la sine înțeles că țara noastră este depășită și de țările vecine, precum Ungaria, Bulgaria, Serbia sau Macedonia.

Agențiile de evaluare financiară Fitch Ratings, S&P Global Ratings și Moody’s Ratings au înrăutățit perspectiva ratingului României de la stabilă la negativă, ceea ce plasează România la un pas de a fi retrogradată în categoria „junk” (gunoi) – un semnal deosebit de negativ pentru investitori și piețele financiare.

Ministrul Finanțelor, Tanczos Barna, dorind să ne încurajeze probabil, afirmă cu o siguranță de sine imbatabilă, că este exclus să se întâmple acest lucru „în acest an”!!! Firavă încurajare!

Din această cauză, domnule prim-ministru al României, Marcel Ciolacu, eu cred că un Președinte echilibrat n-ar putea decât să mențină România în groapa dezastrului apocaliptic în care au aruncat-o partidele politice românești de după 1989, toate, fără excepție, fie că au guvernat, fie că au făcut o opoziție execrabilă!

Din această cauză, domnule prim-ministru, eu cred că România nu are nevoie acum de un președinte echilibrat, ci are nevoie, mai mult ca oricând, de un Președinte exagerat!

România are nevoie de un Președinte puternic, cu viziune, care să exagereze la maximum rolul Țării noastre în lume, prin practicarea celei mai agresive politici de prestigiu posibile, cu cele două componente ale sale, diplomatică și militară!

România are nevoie de un Președinte care s-o trezească brutal din somnul ei „de moarte”, din somnul ei adânc, secular, care s-o facă să înțeleagă că Istoria poate fi cel mult o explicație, dar în niciun caz o scuză, care s-o facă să înțeleagă că așa cum este ea acum, România reprezintă doar simplă geografie și nimic altceva, are nevoie de un Președinte care s-o facă să înțeleagă că o țară are valoare numai atunci când devine o problemă pentru ceilalți, numai atunci când supără pe cineva, numai atunci când numele ei înseamnă o atitudine!

România are nevoie de un Președinte care să-i insufle instinctul istoric caracteristic unei adevărate națiuni a lumii, care să conducă poporul nostru până la epuizarea ultimelor sale resurse umane și materiale în pornirea lui de a se afirma, de a se înălța, de a trece pragul istoriei, de a-și împlini un destin măreț, un destin monumental, pe care eu cred că-l merită cu prisosință jertfa glorioasă a înaintașilor noștri, cei care ne-au lăsat România în granițele ei actuale!

România are nevoie de un Președinte care să resimtă dureros toate umilințele care au umplut până la refuz tristul nostru trecut, un Președinte pentru care miturile Națiunii Române să reprezinte adevărurile ei vitale, de un Președinte pentru care România să fie mai importantă decât Europa, mai importantă decât America, mai importantă decât Ursula von der Leyen, mai importantă decât Emmanuel Macron, decât întregul Univers, decât orice!

România are nevoie de un Președinte care s-o scoată cu forța din subistoria unde vegetează de secole și să-i croiască un drum drept și ascendent în Istorie, care să determine Națiunea noastră să devină conștientă de sine însăși, de capacitatea ei uluitoare în a-și modifica direcția și cursul existenței sale, România are nevoie de un Președinte care prin geniul său să compenseze toate carențele, toate deficiențele noastre structurale ca popor, care nu sunt  în niciun caz produsul „istoriei” noastre, ci istoria noastră este produsul lor!

România are nevoie de bani pentru medicamente pentru că este o țară bolnavă, o țară foarte bolnavă, care trăiește acum doar pe datorie!

România  are nevoie de „doctori” pentru că România, așa cum o cunoaștem  noi astăzi, este pe moarte!

Nu, domnule Marcel Ciolacu, eu nu cred că România are nevoie acum de un Președinte echilibrat!

Eu cred că România are nevoie acum, mai mult ca oricând, de un Președinte exagerat!

Când va avea România un astfel de Președinte? Îl va găsi ea oare, vreodată?