Un oraș subteran a fost descoperit în Iran și oferă indicii despre viața și tehnologia din trecut

O descoperire arheologică importantă a fost anunțată în Iran, unde cercetătorii au identificat un adevărat „oraș subteran” ascuns sub cinci case istorice din localitatea Abarkuh, situată în provincia Yazd, în centrul țării.

Structurile au fost descoperite în urma unor investigații arheologice care sunt încă în desfășurare. Specialiștii susțin că această rețea subterană ar putea fi mult mai extinsă decât se credea inițial, existând indicii că alte construcții similare ar putea fi identificate în diferite zone ale orașului istoric.

Abarkuh este situat la aproximativ 140 de kilometri sud-vest de orașul Yazd și ocupă o poziție strategică într-un așa-numit „triunghi de aur” format de orașele Shiraz, Yazd și Isfahan. Această amplasare a făcut ca localitatea să fie un punct important de-a lungul istoriei.

Oficialii locali explică modul în care a fost construit orașul subteran

Descoperirea a fost confirmată de guvernatorul local, Hossein Hatami, care a oferit detalii într-un interviu acordat agenției oficiale de presă IRNA.

Povestea orașului scufundat timp de 2.400 de ani care a reapărut lângă un imens punct turistic

Legi neobișnuite care sunt încă în vigoare în lume

„Orașul subteran a fost probabil proiectat pentru acces ușor, securitate, transferul apei și viața de zi cu zi”, a menționat Hatami.

Structura orașului este legată de modul în care locuitorii antici își construiau casele. Analiza fotografiilor aeriene vechi și cercetările ulterioare indică faptul că așezările erau ridicate pe fundații stâncoase.

„Spațiile dintre aceste fundații stâncoase au fost transformate în grădini de către strămoși, iar sub aceste secțiuni au fost create trasee pentru acces, securitate, transferul apei și viața cotidiană”, a explicat Hossein Hatami.

Sursa foto: IRNA

Tunelurile și camerele din piatră arată un sistem complex de locuire și organizare

Investigațiile arheologice au scos la iveală camere mici din piatră, amplasate sub fundațiile caselor istorice. Aceste spații sugerează o utilizare practică bine definită în trecut.

Prezența acestor structuri a determinat continuarea cercetărilor, care au dus la identificarea unei așezări subterane mult mai ample decât se estima inițial.

De asemenea, arheologii au descoperit un apeduct din piatră, construit cu o atenție deosebită la detalii. Acesta ar fi avut un rol esențial în gestionarea resurselor de apă ale orașului.

Potrivit guvernatorului, materialele folosite pentru construcția acestui sistem sunt similare cu cele utilizate în clădirile din perioada Dinastia Qajar, ceea ce oferă indicii despre perioada în care aceste structuri au fost utilizate sau modificate.

Sistemele de apă și tunelurile subterane erau esențiale pentru supraviețuirea comunității

Un element central al descoperirii îl reprezintă sistemul de gestionare a apei. Locuitorii din trecut au creat scări și accesuri în interiorul caselor, care permiteau coborârea directă în rețeaua de tuneluri.

Aceste pasaje erau conectate la sisteme tradiționale de alimentare cu apă, cunoscute sub numele de qanat. Acestea sunt galerii subterane utilizate de secole în Iran pentru transportul apei pe distanțe lungi.

Hossein Hatami a explicat modul în care aceste structuri contribuiau la confortul locuitorilor: „Apa care circula prin aceste coridoare răcea spațiile subterane, creând un refugiu liniștit în timpul verilor toride”.

În timp, spațiile subterane au fost extinse. Au fost create camere mai mari, prevăzute cu nișe, care ar fi putut servi drept zone de odihnă sau chiar locuințe temporare pe timp de vară.

Orașul subteran ar fi fost folosit și ca refugiu în perioade de conflict

Pe lângă rolul practic în viața de zi cu zi, cercetătorii consideră că aceste structuri aveau și o funcție defensivă.

Potrivit informațiilor prezentate de autorități, rețeaua subterană ar fi fost utilizată ca adăpost în perioadele de război sau în cazul invaziilor străine.

Acest aspect indică faptul că locuitorii erau pregătiți pentru situații de criză și au dezvoltat soluții pentru protejarea comunității.

Cercetările arată că o mare parte din orașul istoric ascunde astfel de structuri

Investigațiile în curs sugerează că amploarea descoperirii este semnificativă. Conform datelor prezentate de Hossein Hatami, aproximativ 60 de hectare din cele 170 de hectare ale zonei istorice din Abarkuh ar fi ocupate de aceste canale și structuri subterane.

Totuși, explorarea completă a rețelei este îngreunată de intervențiile moderne. După ce unele qanaturi au secat, în oraș au fost realizate numeroase construcții, iar sistemele de canalizare au fost conectate la aceste trasee subterane.

Această situație a împiedicat redeschiderea completă a întregii rețele. Până în prezent, doar o parte din structuri a fost excavata și analizată.

Abarkuh rămâne una dintre cele mai importante zone istorice din Iran

Regiunea Abarkuh este cunoscută pentru patrimoniul său cultural bogat. Până în prezent, au fost identificate aproximativ 400 de situri istorice, dintre care 147 sunt incluse în patrimoniul național.

Dintre acestea, 129 sunt monumente fixe, iar 12 fac parte din patrimoniul cultural imaterial.

Localitatea este celebră și pentru un simbol natural unic: un chiparos vechi de aproximativ 4.000 de ani, considerat unul dintre cei mai vechi arbori din lume.

Descoperirea orașului subteran consolidează statutul Abarkuh ca zonă de importanță majoră pentru istoria Iranului.

Descoperirea oferă indicii valoroase despre ingeniozitatea civilizațiilor din trecut

Arheologii consideră că această descoperire oferă informații esențiale despre modul în care comunitățile antice își organizau viața.

Structurile identificate reflectă soluții ingenioase pentru probleme precum accesul la apă, protecția împotriva temperaturilor extreme și siguranța în perioade de conflict.

În ciuda dificultăților întâmpinate în procesul de cercetare, specialiștii continuă investigațiile. Scopul este de a înțelege mai bine dimensiunea reală a orașului subteran și rolul său în istoria regiunii.