În fond, cine să candideze dacă nu unul născut și crescut în București, dacă nu unul care și-a început cariera profesională în acest oraș, dacă nu unul care a reprezentat locuitorii lui în cadrul Parlamentului, dacă nu unul care și-a crescut și își crește copiii în București?!

Sigur, nu au întârziat să apară scenariile și teoriile că, de fapt, candidatura mea este doar o intenție de a ajuta un candidat sau de a face viața mai grea altuia. Ba chiar că sunt manipulat sau chiar șantajat. Nici un cuvânt despre dreptul oricărui cetățean de a alege și de a fi ales sau despre dorința fiecărui partid de a propune candidații cei mai buni. Adevărul nu este atât de sofisticat, ci mult mai simplu: candidez pentru că lucrurile nu merg bine în București. Și situația asta nu e de azi sau de ieri, ci este rezultatul multor mandate de primari general cărora le-a lipsit ori viziunea, ori puterea de a o duce la bun sfârșit.

Nu este mai puțin adevărat că mulți dintre primarii pe care i-am avut au privit această poziție doar ca pe una intermediară care să-i propulseze spre alte funcții mai înalte. Atunci când scopul tău este să ajungi președinte al țării, prim-ministru sau președintele unui partid politic sigur că deciziile pe care le iei în calitate de primar nu le faci cu gândul la interesul bucureștenilor, ci cu gândul la functia care te așteaptă peste câțiva ani.

Intru într-o campanie dificilă cu seninătatea unuia care nu candidează pentru a transforma funcția de Primar General într-o trambulină pentru o altă carieră. Am fost Prim-Ministru, am fost Președinte al Senatului și nu vin la primărie pentru a-mi pune la butonieră încă o funcție. Eu nu vreau să mă duc mai departe, eu vreau să rămân aici, să dau înapoi ceva din multul pe care Orașul Nostru mi l-a dat, în timp, mie! Vin la primărie ca să completez ceea ce am început cu mulți ani în urmă, ca tânăr inginer constructor, la Metrou sau la Pasajul Obor. Vin la primărie ca să finalizez șantierele deschise în urmă cu prea mulți ani. Vin la primărie pentru a construi o viziune pentru un oraș în care să ne facă plăcere să trăim.

Nu cred că surprind pe cineva atunci când spun că Bucureștiul este în suferință. Schilodit de ambițiile lui Ceaușescu, Orașul Nostru mai păstrează încă cicatricile acelei perioade. La 30 de ani de la Revoluție prea multe sunt la fel si prea puțin din fața orașului este schimbată în bine. În fiecare dimineață ne aruncăm într-un trafic sălbatic cu reguli puține și într-un aer mai poluat cu fiecare zi ce trece. Suntem cu toții exasperați de șantierele care încep și nu se mai termină și ne simțim din ce în ce mai puțin în siguranță pe stradă sau în case. Locuitorii Orașului Nostru au devenit triști și singuri.

Cum am ajuns aici, într-un oraș atât de bogat? Probabil prin nepăsare și prin primari care nu au iubit orașul și oamenii lui. Probabil că și lipsa de calificare a unora dintre edili a contat, dar mai ales lipsa adevăraților specialiști din jurul lor. Bucureștiul nu poate deveni metropola europeană pe care ne-o dorim fără un plan general de dezvoltare, un plan care să fie aprobat de cetățenii lui și pus în practică de autorități competente care să nu facă rabat de la lege. Permanentele derogări de la lege pentru un etaj în plus, pentru o clădire într-un parc, pentru o parcare pe spațiul verde sau pe trotuar ne-au adus unde suntem astăzi.

Cum este posibil ca la 12 ani de când, în calitate de Prim-Ministru, am deschis lucrările la Centura Bucureștiului ea să nu fie gata nici astăzi? Între timp probabil că s-au făcut vreo 20-30 de kilometri de șosea pentru care s-au tăiat 500 km de panglică!

Cum este posibil ca atunci când ai în oraș cele mai mari universități tehnice din țară, inclusiv cea de arhitectură, să nu implici profesorii și studenții lor în proiecte majore de dezvoltare?

Soluțiile există, chiar dacă nu sunt unele miraculoase care să rezolve peste noapte toate problemele, dar trebuie să începem de undeva pentru că, dacă nu o facem acum, Orașul Nostru se va scufunda și noi odată cu el!

Nu mi-am propus să fac din aceste rânduri un text electoral. Mi-am propus doar să vă spun că m-am hotărât să candidez la Primăria Orașului Nostru, pentru că în vremuri grele e nevoie de oameni grei, care pot repara ce s-a stricat!