Dacă am putea vedea Universul așa cum este cu adevărat, imaginea ar fi radical diferită de ceea ce percepem cu ochiul liber. Deși există miliarde de stele și galaxii care emit lumină, imensitatea spațiului rămâne dominată de negru.

De ce acest vid aparent nu este inundat de lumină? Ce ascunde întunericul cosmic?

Pentru a răspunde, trebuie să privim dincolo de ceea ce percepem direct. Universul este un loc în expansiune, iar această mișcare continuă afectează modul în care ajunge lumina la noi.

Universul în expansiune

Una dintre cele mai importante descoperiri în cosmologie a fost faptul că Universul nu este static, ci se află într-o expansiune continuă.

Acest proces îndepărtează galaxiile unele de altele și determină ca lumina lor să fie „întinsă” spre spectrul infraroșu și chiar mai departe, spre radiații care nu sunt vizibile pentru ochiul uman.

Fenomenul poartă numele de deplasare spre roșu și este unul dintre motivele pentru care, deși cosmosul este plin de surse de lumină, el rămâne perceput ca un spațiu negru.

Cu cât o galaxie este mai îndepărtată, cu atât lumina ei devine mai greu de detectat.

Materia întunecată, ceva nevăzut, dar fundamental

O altă explicație pentru acest întuneric aparent este faptul că majoritatea Universului este alcătuită din materie și energie întunecată, structuri care nu emit lumină și nu interacționează direct cu radiația electromagnetică.

Oamenii de știință au reușit să stabilească faptul că doar 5% din Univers este alcătuit din materie obișnuită, pe care o putem observa.

Materia întunecată reprezintă 27%, iar energia întunecată domină cu 68%, având un rol fundamental în expansiunea Universului.

Materia întunecată nu poate fi detectată direct, dar influența sa gravitațională este observabilă, fiind responsabilă pentru păstrarea galaxiilor compacte.

Fără această materie invizibilă, stelele ar fi împinse în afara galaxiilor.

Universul nu este complet lipsit de lumină, chiar dacă nu o putem vedea direct.

Radiația cosmică de fond, rămasă în urma Big Bang-ului, este prezentă peste tot în cosmos, dar poate fi detectată doar cu instrumente speciale.

Această radiație slabă, observată pentru prima dată în anii 1960, oferă dovezi esențiale despre începuturile Universului.