Mi s-a părut atât de laşă asasinarea acestui om care ieşise în faţa poporului său iubit cu pieptul gol, refuzând să-şi pună vesta antiglonţ, încât am plâns din tot sufletul.
După ce l-au dus pe Rabin la spital, au deschis toate magazinele şi s-au pus toate televizoarele în funcţiune. La mai bine de o oră s-a anunţat că Yitzhak Rabin a încetat din viaţă.
Şi toată bucuria s-a transformat într-o jale imensă. N-am să pot uita toată viaţa imaginea unui bătrân îngenuncheat. Îi curgeau lacrimile pe obraz şi nimeni nu-l putea mişca din loc.
Ce să vă mai spun? Au venit camioane cu lumânări, s-au rostit rugăciuni… Nimeni nu voia să plece acasă, ca şi cum numai împreună ar fi putut să treacă peste durerea imensă provocată de actul nesăbuit al unui conaţional de-al lor”.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul istoric
Recomandările noastre
