Un arheolog italian, Felice Caroni, care a trăit între 1747 și1815, își face drum la 1809 prin Transilvania.
Ca bărbat, mai ales mediteranean, nu avea cum că nu se uite după femei.
Așa aflăm, din opera lui literară, unele lucruri despre țărăncile românce: „Femeile românce servesc la masă şi mănâncă după aceea, de obicei în picioare, văzându-şi mai departe de treburile gospodăriei.
În afară de clipele ce preced naşterea şi de foarte puţinele zile care urmează naşterii, ele robotesc fără încetare.
Ne puteți urmări și pe Google News
Nasc uşor şi numai cu ajutorul mamei sau a soacrei lor. În a cincea şi chiar în a patra zi de la naştere, ele merg pe câmp, dacă e vremea muncilor.
Am văzut eu pe una spălând la fântână primăvara, un prunc cu pielea încă roşie şi întrebând-o al cui era, mi-a spus „al meu”.
„De când?”, „Chiar de azi dimineaţă”, adăugând că îl născuse pe când se afla la prăşitul porumbului şi nici nu se gândise să se culce în pat”.
Austriacul vede sumedenie de romance drăguțe
După italian, prin 1828, topograful austriac Joseph Adalbert Krickel a ajuns în zona Hunedoarei. S-a îndrăgostit pe loc de romance:
„Aici a fost pentru prima dată când am avut ocazia să văd laolaltă o sumedenie de românce drăguţe. Îmbrăcămintea lor este aici întrucâtva deosebită de cea a altor românce din Transilvania...”
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
Recomandările noastre
