Un Don Quijote modern: bătălia lui Trump cu reflexia din oglindă - aliați strategici sau economici? | PULSUL PLANETEI

După demisia consilierului său pentru securitate națională, generalul Michael Flynn, Președintele american Donald Trump pare să-și contureze abordarea apropierii de Rusia în termenii solicitării pentru retrocedarea Crimeii și retragerea trupelor ruse și pro-ruse din Donbas, respectiv a eliminării ajutorului pentru orice formă de separatism în Estul Ucrainei.

 O reflectă, de altfel, comunicările Casei Albe, dar și pozițiile noului reprezentant al SUA în Consiliul de Securitate pe tema Ucrainei. Mai mult, pe măsură ce presiunea pe aceste teme va crește – audieri în Congres pe tema relațiilor Rusiei oficiale cu campania președintelui Trump, dezbaterea raportului britanic prezentat lui Mc Cain despre temeiurile de șantaj ale Președintelui SUA de către Moscova – poziția la Casa Albă în raport cu Rusia se va radicaliza, reproșând anexarea Crimeii și agresiunea sa din Estul Ucrainei, dar și crimele împotriva umanității realizate prin bombardamentele din Siria.

Astfel, Donald Trump revine, pas cu pas, în limitele clasice ale relațiilor strategice tradiționale ale Americii. Deja un telefon dat președintelui chinez Xi a clarificat susținerea unei singure Chine, în timp ce două întâlniri cu premierul Shinzo Abe și vizita secretarului Pentagonului James Mattis în Japonia și Coreea de Sud au reafirmat atașamentul și angajamentul american față de aliații din Asia de Sud-Est. Dacă la nivel securitar și strategic pașii subliniază reașezarea SUA în albia predictibilă în care s-a aflat în ultimii ani, nu același lucru îl putem spune despre acordurile comerciale și cele de liber schimb. SUA a cerut renegocierea acordului de liber schimb american NAFTA, subiect abordat de Donald Trump și cu premierul canadian, și cu președintele mexican. Renunțarea la acord sau introducerea de taxe – varianta de taxare cu 20% pentru toate produsele - ar duce la o apropiere a Mexicului de Mercosur, organizația statelor din America latină și de sud, și cu efecte în cascadă asupra schimburilor reciproce și a prețurilor produselor de pe piața americană. Apoi, același tip de suspendare a acordului de liber schimb a avut loc în privința TPP-Acordul de liber schimb trans-Pacific, subiect abordat deja cu premierul japonez Shinzo Abe. În fine, și negocierile pentru TTIP, Acordul de liber schimb și investiții trans-atlantic, au fost sistate la sosirea lui Donald Trump la Casa Albă.

Ce se ascunde totuși în spatele acestei dualități de abordări? Pe de o parte partenerii strategici sunt menținuți, parteneriatele strategice și angajamentele de securitate sunt reafirmate și întărite – în cazul Japoniei acoperind chiar și insulele Diaoyu/ Senkaku aflate în dispută cu China. Pe de altă parte, la nivelul relațiilor comerciale, partenerii strategici devin peste noapte rivali, competitori, ca să nu spunem de-a dreptul dușmani.

Cea mai mare voce a României. A fost adulată în toată lumea, dar a murit în sărăcie şi uitare

Renunțarea la ora de vară, hotărâre istorică. Argumentele din spatele deciziei

Pentru Președintele Donald Trump, perioadă reașezării și dezbaterii marilor teme pe baza înțelegerii și a informațiilor primite odată cu intrarea în funcție, continuă în ritm alert. Astfel, fostul candidat se află în negociere cu propria sa reflexie în oglindă, când e vorba despre asemenea teme. Dacă strategic parteneriatul cu UE, Germania, Franța, Marea Britanie, Japonia, Australia și Coreea de Sud sunt foarte importante, în materie de competitori la nivel economic, pe listă se află, după China – cu care se derulează un adevărat război de către noua administrație Trump –Japonia, Coreea de Nord, Germania, Franța, chiar Marea Britanie. Motivul este foarte clar, disputa privind ratele de schimb și manipularea diferitelor monede – remnibi chinez, în primul rând - dar și nemulțumirea pentru faptul că partenerii europeni profită de apărarea acordată de SUA pe banii ei și investesc doar în economie, concurând produsele americane pe terțe piețe și la ei acasă.

Firește că drumul spre cele mai bune soluții, care să-i permită președintelui Trump să și salveze postura într-o formă convenabilă de ieșire din impasul creat de declarațiile electorale, e lung și anevoios. Pentru moment soluția a fost continuitatea strategică, dar revizionismul la nivel economic. Din păcate, cele două sunt mutual sustenabile: partea economică și comercială întărește apetitul și înclinația spre asumarea costurilor strategice, de securitate și apărare, iar invers, prezența militară și de securitate este semnalul pentru investitorii americani că pot acționa în acel spațiu. Detașarea celor două componente este dificil de realizat și costisitoare și pe plan strategic, mai mult, retragerea din acordurile economice și comerciale văduvește America de un instrument dar și lasă vid pentru alți actori să profite de spațiile de liber schimb denunțate. Până la urmă, Donald Trump trebuie să se lămurească de faptul că lupta contra unui proces obiectiv precum globalizarea e contraproductivă și-l transformă într-un Don Quijote modern.