În 2006, germanul a ajuns în România, la Farul Constanța, dar nu a stat decât câteva luni a plecat cu un gust amar, pentru că nu a reușit să-și pună în valoare ideile. În Liga I, unde, la acea vreme, încă mai erau tehnicieni care nu colaborau cu preparatori fizici și se ocupau singuri de această latură esențială. Și-a încheiat cariera în Belgia, la Eupen, în 2012, cu un an înainte de-a deceda.
„Tata s-a rătăcit în viața antrenorului de fotbal. Nu cred că știa nici măcar prețul unei pâini. Uneori avea dificultăți în viața normală. Ziua sa de muncă începea la șapte dimineața cu un mic dejun la club și se încheia după miezul nopții. Tata se împingea pe el însuși dincolo de limită și voia să arate acest nivel de dăruire în fața jucătorilor săi”, povestește Sebastian Frank, unul dintre cei doi băieți ai lui Frank.
Trebuie menționat că postul de libero avea să dispară din fotbal la 4-5 ani după ideea lui Frank. La Euro 2000, în sfertul de finală pierdut în fața Italiei, (scor 0-2), selecționerul Emeric Ienei l-a folosit pe Miodrag Belodedici pe postul care îl consacrase pe marele fundaș, dar care era depășit deja de fotbalul acelor timpuri.
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
