În același timp, secvențele înregistrate aveau să facă obiectul celui de-al 755-lea jurnal de actualități „Die Deutsche Wochenschau”. Ultimul de altfel.

Ce a fost după ziua marcată cu roșu în calendarele germane, va face (încă) multă vreme obiectul discuțiilor istoricilor militari. Până la (re)stabilirea adevărui istoric, un lucru rămâne cert și anume acela că, la ultima sa ieșire publică, Hitler a trecut în revistă la cartierul său general din inima Berlinului pe ultimii apărători ai imperiului crucii încârligate.

Aliniați pe un singur rând, pe uniformele a celor 20 de tineri strălucea câte o Cruce de Fier clasa a II-a acordată pentru răsplătirea felului în care s-au achitat de îndatoririle față de Patria-Mamă. Scurta ceremonie dictată de condițiile războiului a permis doar o simplă strângere de mână din partea omului care cândva reușise să hipnotizeze întreaga Germanie.

În capătul formației, doi copii în uniformă, dar care își pierduseră demult inocența copilăriei, îl determină pe Hitler să schițeze un mic zâmbet în colțul gurii, în timp ce mâna sa dreptă le mângâie fața ca o alinare. Unul avea 16 ani și celălalt 12.

Ce s-a ales de acești copii, ultimii străeri ai lui Hitler află gratuit de pe site-ul Evenimentul Istoric.