O analiză de Soeren Kern pentru Gatestone Institute.

Grecia a devenit încă o dată „punctul zero” al crizei migratorii europene. Peste 40.000 de imigranți au ajuns în Grecia în primele nouă luni ale lui 2019, iar mai mult de jumătate dintre aceștia au ajuns în ultimele trei luni, potrivit datelor prezentate de Organizația Internațională pentru Migrație.

Creșterea numărului de sosiri de imigranți în al treilea trimestru al anului 2019 – 5903 sosiri în iulie, 9341 în august și 10.294 în septembrie – a coincis cu repetatele amenințări ale președintelui turc Recep Tayyip Erdogan și ale altor membri ai guvernului de la Ankara de a inunda Europa cu imigranți musulmani.

Deși numărul de imigranți sosiți în Grecia este încă mult inferior numărului celor sosiți la apogeul crizei migratorii din 2015, când peste un milion de imigranți provenind din Africa, Asia și Orientul Mijlociu au năvălit în Europa, recentul val de sosiri indică faptul că amenințările lui Erdogan de a relua migrația în masă sunt pe cale să devină realitate.

În martie 2016, oficiali europeni au negociat pactul UE – Turcia referitor la imigranți, oferind Turciei o serie de beneficii economice și politice în schimbul unei promisiuni a Ankarei de a stopa fluxul de imigranți din Turcia spre Grecia.

Oficialii europeni, negociind pe grabă, au promis Turciei mai mult decât erau capabili să ofere – în special, o controversată făgăduială de a permite călătoria fără vize în Uniunea Europeană pentru toți cei 80 de milioane de turci.

De la intrarea în vigoare a acordului, Turcia și UE s-au acuzat reciproc de nerespectare a prevederilor esențiale ale acordului. Erdogan a amenințat în mai multe rânduri de a permite milioanelor de imigranți potențiali să năvălească în Grecia.

În practică, acordul UE – Turcia a redus considerabil fluxul de imigranți din Turcia în Grecia. În consecință, rutele migratorii s-au deplasat spre Vest, ceea ce a determinat ca Grecia să nu mai fie principalul punct de intrare în Europa al imigranților.

După ce fostul ministru de Interne, Matteo Salvini a anunțat măsuri dure față de imigrație în iunie 2018, numărul sosirilor în Italia a scăzut dramatic – de la 119.369 în 2017, la 23.370 în 2018, o reducere cu 80%, potrivit OIM.

Ca urmare a reprimării imigrației clandestine de către Italia, fluxurile migratorii din Europa s-au mutat și mai spre Vest, către Spania, care a înlocuit în 2018 Italia ca principala poartă de intrare a imigrației clandestine. Potrivit OIM, peste 65.000 de imigranți au sosit în Spania în 2018.

Însă, recrudescența migrației masive dinspre Turcia spre Grecia a readus Grecia pe poziția sa anterioară, de principală poartă pentru imigrația în masă. Potrivit OIM, Grecia a primti de două ori mai mulți imigranți decât Spania, în cursul primelor nouă luni ale anului 2019.

Grecia a primit mai mulți imigranți – 25.538 – între iulie și septembrie, decât în primele șase luni ale anului în total. Fluxurile de imigranți au crescut cu aproape 180%, de la o oemdie de 100 de sosiri pe zi în prima jumătate a anului 2019, la o medie de 227 de sosiri pe zi în al treilea trimestru.

Guvernul grec a afirmat că Erdogan personal controlează fluxurile migratorii către Grecia și le manipulează pentru a obține mai mulți bani și alte concesii de la Uniunea Europeană. În ultimele luni, guvernul turc a amenințat în mod repetat să deschidă frontierele pentru imigrație în masă către Grecia și, prin extensie, către tot restul Europei.

Pe 19 februarie, Erdogan a declarat că Turcia a cheltuit 37 de miliarde de dolari cu sirieni deplasați din 2011 încoace și a acuzat UE că nu face suficient pentru a suporta această povară. El a adăugat că dacă cei 3,6 milioane de sirieni din Turcia nu vor putea fi repatriați, vor ajunge în Europa.

Pe 22 iunie, ministrul turc de Externe, Mevlüt Cavușoglu, a declarat că Turcia a suspendat un acord bilateral cu Grecia de readmisie a migranților pentru că Atena a eliberat opt ofițeri turci care se refugiaseră în Grecia după eșuarea puciului din iulie 2016 din Turcia. Ankara ceruse extrădarea lor, însă justiția greacă a respins solicitarea. Ofițerii au negat faptele ce li se imputau și au declarat că se tem pentru viața lor.

Pe 21 iulie, ministrul turc de Interne, Suleiman Soilu, a acuzat țările europene că lasă Turcia singură să rezolve problema migrației. În comentariile date publicității de către agenția de sta turcă Anadolu, el a avertizat: „Ne confruntăm cu cel mai mare val de migrație din istorie. Dacă deschidem zăgazurile, nici un guvern european nu va putea supraviețui mai mult de șase luni. Le sfătuim să nu ne pună răbdarea la încercare.”

Pe 22 iulie, Cavușoglu a declarat că Turcia a suspendat acordul pentru imigranți cu UE, pentru că Uniunea Europeană nu a aprobat liberalizarea regimului vizelor pentru cetățenii turci. De asemenea, el a legat suspendarea de decizia miniștrilor de Externe din UE, din 15 iulie, de a pune capăt negocierilor la înalt nivel cu Ankara, ca parte a sancțiunilor pentru forările după petrol și gaze ale Turciei în largul coastelor Ciprului.

Pe 5 septembrie, Erdogan a declarat că Turcia are de gând repatrierea unui milion de sirieni într-o „zonă de securitate” în nordul Siriei și a amenințat că, dacă nu va primi sprijin adecvat pentru acest plan, va redeschilde calea migranților către Europa. „Fie acest lucru se întâmplă, fie deschidem porțile”, a spus Erdogan.

Pe 8 septembrie, Erdogan a amenințat că va inunda Uniunea Europeană cu 5,5 milioane de refugiați sirieni dacă nu primește sprijin internațional pentru crearea unei „zone de siguranță” în nordul Siriei. „Dacă nu ne acordă sprijinul necesar în această luptă, atunci nu vom mai putea să-i oprim pe cei 3.5 milioane de refugiați din Siria și alte două milioane de oameni care vor ajunge la frontierele noastre venind de la Idlib”, a spus Erdogan la un miting la Malatyia, în regiunea Anatolia din Turcia.

Premierul grec Kyriakos Mitsotakis a cerut Turciei să înceteze să mai „amenințe” Grecia. „Dl Erdogan trebuie să înțeleagă cu nu poate amenința Grecia și Europa într-o tentativă de a obține mai multe resurse pentru problema imigrației”, a spus el. „Europa a dat o mulțime de bani, șase miliarde de euro în ultimii ani, în cadrul acordului dintre Europa și Turcia și care era reciproc avantajos.”

Totuși, Erdogan pare a avea un avantaj în această dispută. Pe 29 august, de exemplu, 16 vase având la bord un total de 650 de imigranți au ajuns la satul grec Skala Sykamines de pe insula Lesbos, potrivit ONG-uluiAegean Boat Report. Toate vasele erau noi și au ajuns la aceeași destinație în mai puțin de o oră, ceea ce indică faptul că a fost o acțiune coordonată de bande de traficanți de oameni, probabil cu acordul tacit al guvernului turc. A fost cea mai mare sosire de imigranți pe insula Lesbos de la criza imigrației din 2015-2016.

Sosirile în masă au continuat fără pauză: 2.441 de imigranți au venit în prima săptămână din Septembrie, 1.781 în a doua săpămână, 2.609 în a treia săptămână, 3.463 în a patra.

„Observăm fluxuri uriașe aduse de traficanți, care folosesc metode noi și vase mai bune și mai rapide”, a declara Michalis Chrysochoidis, de la Ministerul grec de Protecție Civilă. „Dacă situația va continua, se va repeta situația din 2015. Vom lua măsuri pentru a ne apăra frontierele și vom fi mult mai stricți și mult mai rapizi în aplicarea lor.”

Pe 30 septembrie, premierul Mitsotakis a anunțat o serie de măsuri pentru combaterea fluxurilor migratorii. El a spus că guvernul său va returna 10.000 de imigranți Turciei până la sfârșitul lui 2020. Măsura presupune că Turcia va dori să-i primească. Mitsotakis a mai spus și că guvernul său va înăspri controalele la frontiere, va spori numărul de vase în Marea Egee, va închide centrele pentru imigranții cărora li se va refuza azilul și va revizui sistemul de azil.

Imigranți care folosesc căi ale traficanților pornind din Turcia ajung și în alte state membre UE, inclusiv Bulgaria, Italia și Cipru, care au înregistrat o creștere cu 70% a sosirilor de imigranți în primele nouă luni ale anului 2019, în comparație cu aceeași perioadă din 2018.

Ministrul de Interne al Ciprului, Constantinos Petrides, a declarat că sporirea sosirilor din Turcia este legată de tensiunile dintre Ankara și Nicosia provocate de forările Turciei în zona economică a Ciprului.

Majoritatea imigranților care ajunc în Cipru o fac pe cale terestră. Petrides a explicat că Turcia are înțelegeri de călătorie fără vize cu numeroase țări din Africa și Asia și că numeroși imigranți pot intra fără restricții pe teritoriul turc. De aici, adesea cu ajutorul traficanților, cu avionul sau pe mare, merg în partea de nord a Ciprului ocupată de Turcia. Apoi sunt duși cu autobuzele către linia verde a ONU și pătrund ilegal în Republica Cipru, partea de sud a insulei, care este greacă și membră a UE.

Vorbindu-le reporterilor la Bruxelles, Petrides a explicat:

„Noua tendință este și mai alarmantă. Este vorba de sosiri ale unor cetățeni din țări terțe, care zboară direct în Turcia cu avionul până la aeroportul ocupat Timvu (numele grec) sau Ercan (numele turc), apoi intră pe jos în zona controlată de guvern.

„Această nouă metodă de a trimite refugiați cu avionul și cu autobuzul nu ar putea fi puse în aplicare fără toleranța autorităților turce. Și nu este doar toleranță. Este foarte clar că avem de-a face cu un tip instituțional de contrabandă.”

Peste șase milioane de migranți sunt estimați că așteaptă în țările din jurul Mediteranei pentru a intra în Europa, potrivit unui raport claisificat al guvernului german și dezvăluit de ziarul Bild.

Raportul arată că un milion de persoane așteaptă în Libia, un alt milion așteaptă în Egipt, 720.000 în Iordania, 430.000 în Algeria, 160.000 în Tunisia și 50.000 în Maroc.

Peste alți trei milioane sunt în așteptare în Turcia.

Te-ar putea interesa și: