Discursul susținut de candidata propusă de Consiliul European m-a lămurit, însă, în ceea ce privește calea pe care Uniunea Europeană o va urma în următorii cimci ani. Cu sau fără Ursula von der Leyen, aș îndrăzni să spun… Să mă explic, de o bună bucată de vreme Uniunea Europeană și instituțiile sale au încetat să mai fie un spațiu al unei dezbateri vii de idei. În loc de vechea luptă dintre dreapta și stânga, am
asistat la apariția establishmentului, un aparat cu pretenții tehnocratice, care de fapt pune în aplicare politici de extremă stânga. Dar, din păcate, nu în ceea ce privește drepturile celor ce muncesc… Noua stângă pe care o reprezintă acest establishment a uitat de multă vreme de cei care duc, prin munca lor, societatea înainte, și se concentrează exclusiv pe apărarea minorităților, fie ele rasiale, sexuale sau etnice.

Ce mai contează că aceste așa-zise victime au chiar mai multe drepturi decât majoritatea (de exemplu, de a încasa ajutoare sociale deși nu au contribuit niciodată), narativul nacestui „imperialism umanist” este prea eficace pentru a fi abandonat… Mai ales că scoate din discuție monopolul politic și financiar pe care politicienii progresiști și aliații lor din marea finană l-au instituit asupra Europei. Candidat al Consiliului Europei, dar mai ales al sistemului, Ursula van der Leyen a demonstrat în discursul ei că n-are absolut nicio legătură cu valorile în jurul cărora s-a creat Partidul Popular European. Și nu e vorba, cum ar spune unii, de o mișcare strategică menită să atragă voturile de care are nevoie pentru a deveni președinte al Comisiei Europene.

Când se raliază fanaticilor care vor să impună cu forța Poloniei și Ungariei regulile așa zisului stat de drept, Ursula von der Leyen vorbește din convingere, Ca și stânga, Ursula von der Leyen nu urmărește altceva decât transformarea societății europene într-un experiment al marxismului cultural, într-un creuzet demografic care să dea naștere unei noi națiuni europene cu valori progresiste. Că Ursula von der Leyen visează la Statele Unite ale Europei știam de multă vreme, după cum știam că nu are niciun atașament față e statele naționale și tradițiile naționale și creștine ale Europei (în ciuda apartenenței sale la un partid așa-zis creștin-democrat). Ceea ce m-a surprins este trecere bruscă a candidatei germane în tabăra fanaticilor verzi. Abia pe urmă am realizat că nu numai Ursula von der Leyen a adoptat ecologia ca narativ de rezervă, ci întregul establishment. „Provocarea noastră cea mai urgentă este menținerea sănătății planetei noastre (…) Aceasta este cea mai mare responsabilitate și oportunitate a timpurilor noastre. Vreau ca Europa să devină primul continent neutru din punct de vedere al climei în lume până în 2050”.

Până aici, nimic neobișnuit. Ne-am obișnuit de laMacron ca establishmentul să apeleze la ecologie ca să-și asigure supraviețuirea. Cât privește, însă, „pașii îndrăzneți” pe care se angajează von der Leyen să-i facă în atingerea obiectivelor sale, aceștia par chiar mai hotărâți decât politicile prin care Macron a scos „vestele galbene” în stradă. Citiți cu mare atenție! Ursula von der Leyen a declarat că obiectivul UE de reducere a gazelor cu efect de seră (responsabile pentru încălzirea globală) cu 40% în 2030 față de nivelul din 1990 este inadecvată. Ca urmare. a promis sscăderea cu 50% sau chiar 55% ca parte a unui „Green Deal”. De unde a scos aceste cifre, ce studii și simulări stau la baza lor, von der Leyemn nu ne-a spus. E de presupus, însă, că toate acestea vor avea costuri fabuloase. Pare să înțeleagă asta chiar și von der Leyen, care vrea să transforme o parte din Banca Europeană de Investiții într-o „bancă a climei”, în încercarea de a debloca investiții de atenție peste un miliard de miliarde de euro (un trilion) pe parcursul următorului deceniu.

De unde vor veni acești bani, simplu- din buzunarul cetățenilor, exact ca în Franța. Ne avertizează direct chiar von der Leyen: „Emisiiletrebuie să aibă un preț care să ne schimbe comportamentul, (…) Noi toți (și fiecare sector) va trebui să contribuim – de la transportul aerian până la transportul maritim până la modul în care fiecare dintre noi călătorește și trăiește”. E drept, planul Ursulei von der Leyen are măcar bunul simț de a nu limita acest jihad ecologist împotriva firmelor și cetățenilor din Uniune. Pentru a asigura condiții echitabile pentru companiile din UE, dar și pentru a le împiedica să se mute în țări care nu dau doi bani pe politicile ecologiste, von der Leyen a solicitat impozitarea europeană a emisiilor de dioxid de carbon asupra bunurilor importate. O astfel de propunere, care a fost deja luată în discuție în urmă cu un deceniu, s-a dovedit, însă, imposibil de aplicat până acum, pentru că necesită un sprijin unanim din partea statelor membre.

N-am să intru în mai multe amănunte. E clar că Ursula von der Leyen, dacă va fi aleasă președinte al Comisiei Europene, ne va lovi grav la
portofel, Pentru că noi, contribuabilii și consumatorii, va trebui să strângem cureaua și să mai punem o haină pe noi iarna, ca să plătim
pentru investițiile fabuloase pe care marii jucători de pe piața energiei trebuie să le facă pentru a reduce gazele de seră. Birocrații de la Bruxelles, plătiți regește de instituțiile europene, au de unde plăti. La fel și elita financiară căreia politrucii îi fac jocurile. Pentru cei săraxi va fi, însă, din ce în ce mai greu.

Revoluția Khmerilor Verzi a început! Scapă cine poate!

Te-ar putea interesa și: