După dizolvarea Uniunii Sovietice, Ucraina a renunțat în mod voluntar la impresionantul său arsenal nuclear, sub presiuni internaționale și cu promisiuni de garanții de securitate. Memorandumul de la Budapesta, semnat în 1994 de către Statele Unite, Marea Britanie și Rusia, oferea Ucrainei o anumită asigurare a suveranității și integrității sale teritoriale în schimbul renunțării la capacitățile sale nucleare. Deși documentul promitea sprijin, obligațiile erau mai degrabă de natură morală și politică decât o angajare militară concretă. Astfel, Ucraina a pierdut cel de-al treilea cel mai mare arsenal nuclear din lume, devenind un stat neînarmat nuclear, dar rămânând vulnerabil la agresiuni.

Ucraina și regretul renunțării la capacitățile nucleare

În contextul agresiunii Rusiei, regretul legat de această decizie istorică este profund resimțit. După anexarea Crimeei în 2014 și intervențiile în Donbas, Ucraina a încercat în repetate rânduri să obțină sprijin din partea semnatarilor Memorandumului de la Budapesta, dar fără succes.

În lipsa unor măsuri clare de protecție, autoritățile ucrainene resimt amărăciunea unei promisiuni neîndeplinite, iar această amintire influențează astăzi dezbaterea publică din Ucraina, unde unii cer redobândirea capacităților de apărare nucleară, scrie EFE.

Președintele Volodimir Zelenski a subliniat recent acest punct, declarând că, deși Ucraina a renunțat la armele sale nucleare în speranța protecției din partea altor puteri, nu a primit în schimb decât „un război pe scară largă și numeroase victime”. De asemenea, Oleksandr Merejko, președintele Comisiei pentru Afaceri Externe din Rada Supremă, a reiterat că Ucraina are dreptul moral de a cere protecție și sprijin internațional, având în vedere că unul dintre garanți, Rusia, a încălcat grav acordul, prin agresiunea militară neprovocată.

Dezvoltarea de noi arme nucleare: O alegere improbabilă

În ciuda acestei situații dramatice și a presiunii interne, Ucraina nu consideră dezvoltarea unui arsenal nuclear propriu o soluție viabilă. În cadrul dezbaterilor publice, se subliniază că inițierea unui astfel de program ar necesita resurse uriașe – zeci de miliarde de dolari și un interval extins de timp. Având în vedere contextul actual, în care Ucraina depinde de sprijinul financiar și militar al aliaților săi occidentali, dezvoltarea de arme nucleare ar putea slăbi susținerea internațională pentru Ucraina și ar afecta negativ regimul global de neproliferare.

Pe de altă parte, Ministerul ucrainean de Externe a reafirmat recent angajamentul țării față de Tratatul de Neproliferare Nucleară, semnat tot în 1994, atunci când Ucraina a renunțat oficial la arsenalul său nuclear. În acest fel, Kievul dorește să își mențină imaginea de stat responsabil și să evite alimentarea tensiunilor geopolitice din regiune.

Provocările și limitările întâmpinate de Ucraina

Analiștii sunt de acord că Ucraina ar avea dificultăți majore în a dezvolta arme nucleare, în special din cauza provocărilor organizaționale și financiare. În plus, un astfel de demers ar putea compromite relațiile cu aliații care au investit în menținerea neproliferării nucleare la nivel global. În pofida șantajului nuclear rusesc și a amenințărilor din partea unor alte puteri nucleare, Ucraina continuă să se bazeze pe sprijinul internațional și să militeze pentru obținerea unor garanții de securitate de la partenerii săi occidentali, deși acest sprijin se dovedește adesea insuficient sau întârziat.

În mod constant, Ucraina a cerut arme avansate și sprijin logistic pentru a se putea apăra eficient. Cu toate acestea, restricțiile legate de utilizarea acestor echipamente și de lentoarea cu care sunt livrate subliniază limitele sprijinului de care beneficiază țara, ceea ce ridică semne de întrebare asupra viabilității sprijinului pe termen lung din partea aliaților săi.

Rolul Memorandumului de la Budapesta

Memorandumul de la Budapesta rămâne un subiect intens discutat în rândul politicienilor și experților internaționali. Abandonarea arsenalului nuclear de către Ucraina este adesea considerată o contribuție majoră la pacea și securitatea internațională, dar experții avertizează că actuala situație a Ucrainei și vulnerabilitatea ei ar putea alimenta percepția altor state că numai prin deținerea unui arsenal nuclear pot asigura protecția națională.

Această abordare a generat deja un semnal de alarmă pentru regimul internațional de neproliferare, subliniind nevoia unor garanții de securitate mai tangibile pentru statele care renunță la armele nucleare. De altfel, sprijinul și protecția asigurate Ucrainei devin o măsură a angajamentului global față de stabilitate și neproliferare, un exemplu cu valoare simbolică pentru alte state.

În acest context, o eventuală aderare la NATO rămâne o prioritate pentru Kiev, dar procesul este marcat de rețineri din partea unor state membre, ceea ce complică obținerea unor garanții de securitate ferme.

Președintele Zelenski și alți lideri ucraineni insistă asupra necesității unui sprijin real și coerent pentru securitatea țării, avertizând că doar o acțiune colectivă puternică poate garanta un viitor stabil pentru Ucraina și poate proteja valorile democratice în fața expansiunii influenței rusești.