Islam nu este un combatant ca alţii. "Dacă mă prind ruşii, nu voi fi dat la schimb", spune acest cecen înrolat alături de armata ucraineană în apropierea frontului. "O să mă tortureze şi o să mă expună la televizor".

În vârstă de 33 de ani, acest disident refugiat în Polonia de aproape două decenii a intrat în aprilie în batalionul Şeik Mansour, fondat în 2014 după anexarea Crimeii şi compus în principal din veterani ai războiului din Cecenia, scrie Blaise Gauquelin în La Libre Belgique.

Grupul a fost botezat după numele unui comandant militar cecen contra expansiunii ruse în Caucaz în secolul al XVIII-lea, pentru a aminti că setea de independenţă a poporului său nu datează de azi - de ieri.

La fel ca Islam, raşi în cap şi cu bărbi lungi, ei sunt "câteva sute de bărbaţi" care au venit voluntar în Ucraina după începerea invaziei ruse, în februarie, pentru a da o mână de ajutor Kievului şi a lupta împotriva Moscovei.

Deja-vu

Câţi sunt exact? Unde sunt poziţionaţi? Întâlnit la Zaporijia (sud-est) împreună cu alţi doi membri, în preajma înfruntărilor, Islam nu vrea să spună.

El nu vrea nici să dezvăluie identitatea lor exactă, pentru a-şi proteja de represalii rudele rămase în Cecenia.

Deoarece chiar de cealaltă parte a liniei frontului se găsesc alţi ceceni, aceştia fideli Kremlinului şi înrolaţi în comandourile de "Kadirovişti".

Aceste miliţii cu reputaţie sinistră sunt desfăşurate alături de armata rusă. Se vorbeşte despre 8.000 de oameni, o cifră imposibil de verificat.

"Noi vrem să arătăm că nu toţi cecenii sunt ca ei, ci că noi suntem mulţi care îi vedem pe ruşi ca pe nişte agresori şi invadatori", explică Islam în zgomotul sirenelor care semnalează riscul de bombardament.

Pentru el, războiul are aici un aer de deja vu. "E ca o călătorie în trecut, o continuare a ce a început în Caucaz", spune el calm, în ţinută militară de luptă, după ce a ieşit dintr-o furgonetă neagră cu parbrizul spart, revopsită sumar cu spray-ul.

Capitala cecenă, Groznâi, a avut aceeaşi soartă ca Mariupol, fiind zdrobită de bombele ruseşti acum mai mult de două decenii.

Mica republică majoritar musulmană a fost devastată de două războaie sângeroase. Ultimul, declanşat de Vladimir Putin în 1999, a dus la instalarea la conducerea sa, în 2007, a redutabilului Ramzan Kadîrov, acuzat că-şi reprimă criticii.

"Să-i învăţăm despre război"

În consecinţă, o diaspora cecenă, estimată la 250.000 de persoane, s-a format în Europa, în Turcia şi în Emiratele Arabe Unite.

"Am decis să mă alătur batalionului pentru a spăla onoarea cecenilor pe care Moscova încearcă să-i facă să treacă drept terorişti", explică Islam, care este necăsătorit și documentează pe internet crimele de război comise de Rusia, ceea ce i-a adus ameninţări.

El ascultă de ordinele comandantului adjunct Mansour, un colos de 40 de ani care are multe răni cicatrizate.

"Doi dintre noi au murit, alţii sunt răniţi. Dar e important să fim aici. Avem lucruri să-i învăţăm despre război pe soldaţii locali", estimează acest voluntar.

Neintegraţi oficial în armata ucraineană, aceşti ceceni sunt echipaţi cu material recuperat de la duşmani.

Ei sunt hrăniţi de populaţia locală, majoritar ortodoxă, care pare să-i privească cu ochi buni.

"Nu suntem aici pentru a impune preceptele islamice, ci pentru a lupta contra unui duşman comun şi a apăra libertatea", rezumă Mansour, pentru care asta este "o formă de jihad".

Întrucât mulţi ceceni stabiliţi în Europa s-au alăturat în trecut Statului Islamic, autorităţile ucrainene au rămas multă vreme sceptice faţă de aceşti susţinători.

Unii au fost puşi pe o listă de sancţiuni pentru terorism de elemente pro-ruse aflate la putere, pentru că sunt căutaţi de Interpol la cererea Moscovei.

"Dar asta a fost înaintea invaziei şi acum felul în care ne vede guvernul s-a schimbat", estimează Islam, care aminteşte că sunt şi creştini care luptă în acest batalion, văzut acum ca un "aliat".

În aşa măsură încât unii ucraineni preferă să se înroleze în acest batalion mai curând decât să intre în rândurile armatei.

Este cazul lui Asadulla, cu constituție atletică și ochi albaştri care s-a convertit la islam şi spune că "îi admiră pe aceşti oameni care îşi apără onoarea şi demnitatea", în ciuda abuzurilor suferite.

"Setea lor de independenţă şi de dreptate este un exemplu pentru noi", spune el, foarte mândru că a fost acceptat de "fraţii săi de arme". (Traducere: Gabriela Sîrbu, RADOR)