Romanele pe care ni le-a propus „valul nordic” au multe caracteristici comune. Printre ele – o modalitate de relatare în care umorul este rareori prezent.
Autorii aparținând acelei zone geografice sunt serioși, gravi, nu-și permit să apeleze la haz în cărțile lor, de parcă s-ar teme ca nu cumva pasajele care provoacă râsul să afecteze tensiunea acțiunii. Și totuși, mai sunt și excepții. Leif G.W. Persson este unul dintre prozatorii suedezi ale cărui scrieri se parcurg și cu încordare, dar stârnesc și zâmbete, sau chiar hohote de râs. În „Ucigașul dragonului”, starea de bună dispoziție o întreține protagonistul său, Evert Bäckstrom, șeful echipei de investigații de la poliția Solna, o localitate din nordul orașului Stockholm. Cu aplecare spre băutură și un mare mâncău, năzuros, are o părere grozavă despre el însuși, tratându-și colegii cu condescendență, socotindu-i superficiali, leneși, incompetenți.
Însă rareori le spune asta în față. Observațiile răutăcioase și le păstrează pentru monologurile lui interioare, de o savoare fără egal. Șefii îl socotesc „o pacoste de grăsan”, n-au încredere în ipotezele lui de lucru, deoarece „obișnuiește să rateze cu poarta goală”, făcând praf investigațiile. Le-ar fi drag să scape de el. Și totuși, acest anchetator e de un profesionalism desăvârșit, ascuns sub masca unui polițist chipurile delăsător și ușor de dus de nas.
În „Ucigașul dragonului” se confruntă cu un caz în aparență lesne de soluționat. Doi indivizi consumă mai multă băutură și unul dintre ei îi face de petrecanie celuilalt, dispărând fără urmă. Dar interogarea martorilor, interceptările telefonice, filajele, cercetarea arhivei poliției dezvăluie ceva mult mai complicat. E vorba de un furt de proporții, de spălare de bani și de alte crime. Cercetările implică suedezi, polonezi, iranieni, irakieni, finlandezi, somalezi, danezi. Creând acest haos uman, autorul se amuză copios și ne înveselește și pe noi, fără a mina vreun moment încordarea cu care urmărim derularea evenimentelor până la aflarea deznodământului.
Cu „Ucigașul dragonului”, Persson ne și binedispune, oferind o imagine mai puțin obișnuită a „romanului nordic”, ne și invită să fim martori la o anchetă complicată, condusă cu dexteritate de simpaticul Evert Bäckstrom. Chiar dacă e nesuferit altora, cititorii îl îndrăgesc.