Din punctul meu de vedere, nici nu contează poziția sa, pentru că, oricum, decidentul este președintele Iohanis. Nu pot să nu mă întreb însă și să nu-l întreb și pe domnia sa de ce ne plimbă de aproape trei luni cu concluzia la care a ajuns și cu hotărârea pe care ne-a asigurat că a și luat-o, încă de la începutul lui decembrie 2017?!

La ora aceea, controalele pe care le dispusese la Ministerul Public, DNA și DIICOT – în virtutea prerogativelor pe care i le conferă art.69 din Legea 304/2004 – erau finalizate și, potrivit prevederilor legale, ministrul Tudorel Toader ar fi trebuit să le prezinte în fața camerelor reunite ale Parlamentului României.

N-a făcut-o atunci, cum s-ar fi cuvenit, ne informase acum câteva zile că o va face astăzi, dar între timp s-a anunțat o nouă amânare, pentru luna martie, așa că azi nu va fi decât o lungă și plictisitoare conferință de presă, în cadrul căreia mucalitul ministru al justiției va repeta, probabil, tactica sa anterioară, când ne-a chinuit cu cititul molcom al unei sinteze de 19 pagini. Cum însă se aude că actualul Raport al controlului are vreo…70 de pagini, putem deduce că și sinteza asta va fi kilometrică, înţelegând astfel și de ce ora conferinței de presă a fost stabilită în așa fel încât să se sfârșească direct în prime-time!

M-aș bucura să mă înșel și mă preocupă infinit mai puțin dacă Tudorel Tudose va spune „albă” sau „neagră” în privința „Doamnei K”, comparativ cu concluziile controalelor la cele trei instituții luate, în sfârșit, la puricat după atâția ani. Starea justiției române, ca garant al statului de drept, este tot mai îngrijorătoare, iar încrederea populației a ajuns la doar 24%, potrivit ultimului Eurobarometru.

Or, teoretic cel puțin, ministrul Toader are datoria de a explica opiniei publice de ce s-a ajuns aici, care sunt cauzele și ce măsuri ar trebui luate pentru revenirea la normalitate în activitatea instituțiilor de profil. Bineînțeles, ar trebui ca actualul ministru al Justiției – reputat profesor de drept și membru al Comisiei de la Veneția – să indice parlamentarilor punctele nevralgice ale actului de justiție, în așa fel încât pachetul de legi să înlăture lacunele existente și să includă asumarea responsabilității magistraților, pe parcursul întregii proceduri judiciare.

Sună frumos, desigur, că domnul ministru e preocupat prioritar de viitorul Cartier al Justiției, pentru care a voiajat până la Tokio, a fost de bun augur că s-a întreținut o oră și mai bine, la Strasbourg, cu domnul Timmermans, că se mai vede periodic și cu ambasadorul Klemm, dar mi-ar plăcea să ne spună că le-a împărtășit și lor îngrijorările sale privind abuzurile comise în actul de justiție, erorile și chiar reaua-credință manifestată în mereu mai multe dosare.

Cazul procurorului Negulescu-Portocală nu e nici pe departe singular , cum nici practicile DNA-ului ploieștean nu sunt singurele stridențe din peisajul justiției noastre, așa că, parafrazându- l pe Codrin Ștefănescu, l-aș întreba pe ministrul Justiției:

Tudorele, faci ceva?!” Nu de alta, dar iată că „Doamna K” tace, cum tace complice și Augustin Lazăr, procurorul general, dar când tace și ministrul justiției, nu mai trebuie să ne mirăm că și președintele Iohannis declară că e mulțumit de cum stau lucrurile în justiția română.

Sigur, i-aș putea reaminti șefului statului că el însuși a contestat o sentință definitivă a unei instanțe, simțind pe propria piele, cum se spune, greutatea unui act juridic pe care l-a considerat nedrept. Și, din această perspectivă, chiar mă bucur că s-a întâlnit marți cu ministrul Toader, care sper că l-a informat asupra rezultatelor controlului efectuat la Ministerul Public, la DNA și la DIICOT, înainte de a prezenta raportul în Parlament și de a oferi presei, astă seară, concluzia sa în privința Laurei Codruța Kovesi.

Cine a urmărit cu atenție afirmațiile președintelui Iohannis privind-o pe șefa DNA, ar fi trebuit să rețină acel „DEOCAMDATĂ” pe care șeful statului l-a rostit atunci când a explicat că nu are motive s-o demită pe „Doamna K”. Apoi, referindu-se și la ce așteaptă de la ministrul Tudorel Toader, apreciind profesionalismul acestuia, i-a transmis că în comunicarea deciziei sale, îi trebuie și CURAJ! Interesant, nu?

În privința curajului pe care președintele îl așteaptă de la Toader, nu pot fi decât două posibilități: 1. să și-l manifeste față de potențialele presiuni care ar veni dinspre tandemul Tăriceanu-Dragnea sau 2. să-l exprime în propunerea de demitere a șefei DNA. Or, cum ministrul a declarat că asupra sa liderii coaliției la guvernare nu exercită niciun fel de presiune, iar Dragnea și Tăriceanu au susţinut că nu se implică nici ei personal și nici partidele lor în decizia respectivă, recunoscând astfel prerogativele președintelui Iohannis, ar fi de luat în calcul varianta doi.

Asta ar însemna ca ministrul Tudose să propună cu curaj demiterea „Doamnei K”, după ce i-ar fi oferit deja șefului statului, la întâlnirea de marți, motivele temeinice pe care acesta nu le avea, „deocamdată“.

Nimic nu e exclus, dar , dacă facem această speculație, e musai s-o legăm și de gluma nesărată a lui Gabriel Liiceanu, care o găsește pe „Doamna K”… prezidențiabila ideală! Temă lansată deloc întâmplător, ci ca un avertisment pentru președintele Iohannis, din partea celui care i-a mai trădat anterior pe Emil Constantinescu și Traian Băsescu.

Și ce mai contează că Laura Codruța Kovesi a repetat de câteva ori că n-o interesează nici candidatura, nici politica? La nevoie, mai trântește Liiceanu un „Apel …“