S-a întâmplat adesea în istorie când sportul a făcut pe împăciuitorul în controversele internaţionale, chiar şi în acelea mai delicate. Memorabilă în acest sens, vizita în China a echipei de ping-pong americane în 1971, care a fost deschizătoarea călătoriei lui Nixon în ţara asiatică, anul următor.
Ping-pong diplomacy, deci, este cea ce se petrece în Coreea de Sud în aceste ore. Luând în considerare presa internaţională, care a ''tras'' în seminificaţia paradei militare nord-coreene( aceasta s-a desfăşurat cu mai mică amploare decât în alte dăţi), pentru a demonstra atitudinea ambiguă a regimului nord-coreean privind destinderea în relaţiile cu cealaltă Coree şi cu SUA.. Despre destindere nu există dubii, iar în aceste ore, ceea ce valorează mai mult pe plan politic şi diplomatic nu este atât participarea sportivilor din Nord (împreună cu cei din Sud) la Olimpiadă, cât ''calitatea'' delegaţiei pe care Coreea de Nord a hotărât s-o trimită la ceremonia inaugurală.
E pentru prima dată din 1948 când un exponent al familiei Kim pune piciorul, oficial, în statul din Sud. Discursul care e valabil şi pentru Kim Jong-nam: niciodată, niciun reprezentant de nivelul său n-a vizitat sau făcut parte din delegaţii oficiale din nord, în Republica Coreea.. Bineînţeles, că atunci când e vorba de Coreea de Nord chiar şi chestiunile cele mai banale, mai normale, tind să fie prezentate într-o lumină înspăimântătoare. Fiindcă nici de data aceasta nu s-a făcut excepţie. Nu se iau în calcul în aceste ore, acuzaţiile împotriva tinerei exponente a dinastiei Kim, ''masca dulce şi persuasivă'' a regimului, în spatele căreia se ascunde o perfidă eminenţă cenuşie. Trimiterea în delegaţie a lui Kim Yo-chong pare ca o provocare, mai ales adresată SUA, care a adăugat-o pe ''lista neagră'' a responsabililor, pe scară mondială, de ''grave violări ale drepturilor omului''. Pe de altă parte, reacţia Washingtonului a fost, ca s-o spunem direct, de manual. ''Vom pune în aplicare cele mai dure sancţiuni economice împotriva Coreei de Nord. Nu vom permite ca propaganda să triumfe'', sunt cuvintele lui Mike Pence, vicepreşedintele SUA.
Într-adevăr, s-a încercat scoaterea în evidenţă şi o presupusă jenă a Seulului pentru ''mutarea'' celor din Nord, scrie Huffpost, dar faptele par să ne spună altă poveste. Phenianul, după unele voci, s-a pus de acord cu Seulul privind delegaţia sa, care, aşa cum toate ziarele internaţionale relatează, a fost informat de intenţiile ''verişorilor sau fraţilor'' de la nordul paralelei 35. Sigur, a fot vorba de o mişcare foarte abilă din partea autorităţilor de la Phenian, care, încă o dată, au reuşit să demonstreze slăbiciunea poziţiei lui Trump, direcţionată pe ameninţarea unei iminente, dar improbabile, operaţiuni militare.
Ne puteți urmări și pe Google News
Altfel, strângerea de mână dintre Kim Jong-nam şi Moon Jae-in, cu sute de fotografi împrejur, a avut o valoare simbolică mai puternică decât alegerea lui Pence de a lipsi de la cina oferită de Seul. Se vor putea face toate analizele posibile şi imaginabile asupra noilor vectori care şi-au făcut apariţia în piaţa Kim il-sung, la Phenian, dar deocamdată o chestiune apare fără echivoc: şi această rundă a fost câştigată de Kim Jong.un.
Recomandările noastre
