După șapte ani de tensiuni și în pragul conflictului, cele două mari puteri regionale din Orientul Mijlociu au convenit, vineri, să-și reia relațiile diplomatice, și au făcut acest lucru cu medierea Chinei, care capătă relevanță cu o diplomație mai asertivă în zonă.

Este vorba despre o apropiere de mare importanță, deoarece Arabia Saudită și Iranul au fost de mai multe ori în pragul unui conflict direct și și-au măsurat forțele printr-un război sângeros prin satelit în Yemen. În două luni se vor redeschide ambasadele corespunzătoare în cele două ţări.

Prin acest acord, China marchează un gol important, iar Statele Unite, care în mod tradițional au influențat politica în zonă mai mult decât orice altă putere, sunt retrogradate în plan secund. Acordul a fost obţinut în cadrul Congresului Național al Poporului Chinez, întâlnire în cadrul căreia președintele acestui regim, Xi Jinping, a acuzat SUA că sunt expansioniste și provocatoare. Ţările arabe din Golg, aliații tradiționali ai Washingtonului, văd că Statele Unite se retrag încet din Orientul Mijlociu, după costul războiului controversat din Irak, potrivit abc.es.

Organizația Națiunilor Unite a felicitat în mod expres China pentru această realizare. "Relațiile de bună vecinătate dintre Iran și Arabia Saudită sunt esențiale pentru stabilitatea regiunii Golfului", a declarat presei purtătorul de cuvânt al ONU, Stéphane Dujarric.

Acordul a fost semnat de secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului, Ali Shamkhani, și de consilierul saudit pentru securitate națională Musaed bin Mohammed al Aiban. El a fost mediat de Wang Yi, cel mai înalt diplomat al Chinei. Presa de stat iraniană a fost prima care a raportat despre înțelegere, publicând imagini și videoclipuri ale întâlnirii dintre cei trei, care fuseseră realizate în China.

În aceste înregistrări, iranianul Shamkhani a venit să anunțe nașterea unui nou echilibru în zonă care indică o posibilă mediere pentru conflictul din Yemen. "Înlăturarea neînțelegerilor și a preaviziunii în relațiile dintre Teheran și Riad va duce, fără îndoială, la îmbunătățirea stabilității și securității regionale, precum și la o cooperare sporită între națiunile din Golful Persic și lumea islamică pentru gestionarea provocărilor actuale", a spus el.

În 2016, Arabia Saudită a întrerupt relațiile diplomatice cu Iranul

Casa Albă a fost un simplu spectator al acestui acord important. Președintele, Joe Biden, a fost rugat într-o apariție la Casa Albă să vorbească despre economie, dar a oferit un răspuns confuz, care a evidențiat absența guvernului său în acele negocieri: "Cu cât mai bune sunt relațiile dintre Israel și vecinii săi arabi, cu atât mai bine pentru toți". Israelul nu a avut nimic de-a face cu acele contacte mediate de China. Casa Albă nu a explicat la ce se referea Biden.

Relațiile lui Biden cu regatul saudit au fost neregulate, cu critici dure la adresa moștenitorului Mohamed bin Salman cu privire la asasinarea disidentului Jamal Khashoggi, urmate de o călătorie la Jeddah în iulie anul trecut, într-o încercare eșuată de a câștiga mai multă producție de petrol pentru a atenua inflația cauzată de  invazia Rusiei în Ucraina. Statele Unite nu au relații cu Iranul, mai ales după retragerea lui Donald Trump din acordul de denuclearizare.

În 2016, Arabia Saudită a întrerupt relațiile diplomatice cu Iranul, după ce ambasada sa din Teheran a fost luată cu asalt, jefuită și arsă de protestatari mobilizați împotriva execuției unui proeminent cleric șiit, Nimr Baqr al Nimr. El a condus protestele șiite în estul Arabiei Saudite, o țară cu majoritate și control sunit. Coroana saudită a petrecut ani de zile avertizând asupra interferenței Iranului, marea putere șiită, pe teritoriul său și în restul Golfului și Orientului Mijlociu.

Acordul a fost semnat de secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului, Ali Shamkhani, și de consilierul saudit pentru securitate națională Musaed bin Mohammed al Aiban.

În acel moment, actualul moștenitor și conducător de facto al regatului, Mohamed bin Salman, începea să adune puterea. El a ajuns să-l compare pe liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, cu nazistul Adolf Hitler și a amenințat în mod deschis că va bombarda Iranul.

În 2019, saudiții au acuzat Iranul pentru o serie de atacuri asupra instalațiilor petroliere

Cu un an mai devreme, în 2015, o coaliție condusă de Arabia Saudită a intervenit militar în Yemen pentru a-l restabili la putere pe președintele Abdrabbuh Mansur Hadi, care fusese înlăturat de forțele rebele Houthi susținute de Iran. De atunci, o coaliție condusă de Arabia Saudită formată din nouă națiuni arabe a sprijinit guvernul recunoscut internațional al președintelui Hadi. Iranul îi sprijină pe rebelii Houthi care controlează capitala, Sanaa, și alte părți ale țării. Ei au, de asemenea, sprijinul unor mici grupuri militare și tribale din Yemen. Peste 150.000 de oameni au fost uciși în timpul luptelor, inclusiv peste 14.500 de civili.

Ca parte a acelui război, în 2019, saudiții au acuzat Iranul pentru o serie de atacuri asupra instalațiilor petroliere saudite care au redus, temporar, la jumătate producția de țiței a regatului. Deși rebelii Houthi din Yemen au revendicat inițial responsabilitatea atacului, serviciile de informații americane au găsit Iranul responsabil pentru planificarea și execuția acestuia.

China caută de ceva vreme un astfel de acord. Luna trecută, președintele Xi Jinping l-a primit pe președintele iranian Ebrahim Raisi, iar înainte de aceasta, în decembrie, a vizitat Riadul pentru întâlniri cu țările arabe din Golf. Arabia Saudită este, de asemenea, principalul furnizor de petrol al Chinei, cu 18% din totalul achizițiilor sale de țiței.

Atât China, cât și Iranul rămân, de asemenea, aliați ai lui Vladimir Putin în invazia sa din Ucraina și au rezistat strategiei de izolare promovată de Casa Albă cu aliații lor din NATO.

La rândul său, purtătorul de cuvânt al Consiliului Național de Securitate, John Kirby, neagă într-un e-mail că Statele Unite își pierd influența în zonă: "Resping categoric ideea că facem un pas înapoi în Orientul Mijlociu, nimic mai departe de realitate. Rămâne de văzut dacă iranienii își vor onora finalul înțelegerii. Nu este un regim care se ține de cuvânt, de obicei". (Rador)