Timp de 30 de ani a trăit singur pe munte. Acolo a murit zilele trecute. Se spune că a fost ultimul sihastru autentic din România. Călugărul Ioan Onufrie trăia aproape de cer, la 1.800 de metri altitudine, și de acolo sufletul lui s-a înălțat.

La începutul săptămânii, în inima pădurii de la Lampa Mică, pe Masivul Postăvaru, acolo unde e zăpadă chiar și opt luni pe an, o persoană l-a descoperit în suferință pe pustnicul Onufrie și a cerut ajutor. Salvamontiștii au urcat cât s-a putut de repede la cabana pe care o știau de zeci de ani, dar n-au mai putut să-l salveze. A murit cu puțin timp înainte să împlinească 70 de ani.

Lumea din jurul Brașovului și turiștii care l-au descoperit întâmplător în cabănuța și bisericuța pe care le construise singur pe Muntele Postăvaru îl jelesc sau îi aprind o lumânare. Mulți deja știu că va fi înmormântat acolo unde a trăit. Își pregătise totul.

„În fiecare an, de hramul bisericuței, la Sfântul Onufrie, se adunau mai mulți preoți și dânsul le-a zis că își dorește să fie îngropat acolo. Acuma, mă gândesc că a trăit atâția ani acolo, aproape 30 de ani și chiar nu a vrut să părăsească acest loc.

Ne-a zis că, indiferent ce ar păți, când va pleca la Domnul, acolo să fie mormântul lui și ne-a rugat să-i săpăm mormântul acolo, ca să-și petreacă veșnicia în acel loc”, a spus Romică Blaj, unul dintre credincioșii care îl frecventau.

Schitul din inima pădurii

Călugărul Ioan Onufrie s-a stabilit pe munte în 1993, printr-o înţelegere verbală cu autorităţile. Chilia sa e chiar în inima pădurii. Acolo l-au vizitat de câteva ore și jurnaliști, atât din presa locală, cât și din cea națională. După Salvamont şi cabana Cristianu Mare se ajunge la un indicator pe care scrie Drumul Lupului-Ruia-Roşu , iar de aici, după cele două stânci din Poiana Doamnei, se merge încă doi kilometri în pădure. O cruce mare din lemn, străjuieşte o bisericuţă frumoasă.

A plecat pe munte ca să scape de ispite

"Sunt ieromonahul Onufrie Ioan, cu metania la Mănăstirea Cernica, unde am vieţuit 25 de ani. Acolo, Prea Sfinţitul Roman m-a călugărit într-o noapte, şi tot el mi-a dat preoţia. De tânăr mi-am dorit să fiu călugăr. M-am născut la Cluj, dintr-un tată român, Ion, şi o mamă rusoaică, Glicheria, care se cunoscuseră în timpul războiului. N-am decât opt clase şi o şcoală profesională de doi ani. Am vrut să iau calea mânăstirii mai de tânăr, dar n-am apucat decât pe la 20 de ani, căci după moartea părinţilor am avut grijă de sora mea mai mică”, a povestit călugărul, cu ani în urmă, pentru Evenimentul zilei.

"Mi-a plăcut la Cernica, dar înainte de Revoluţie veneau securişti, făceau chefuri la stăreţie, se tăiau pe ascuns viţei, ştiţi cum era. Erau prea multe ispite, ştrandul – aproape, şi scrie la carte că poţi să pleci dacă eşti ispitit, ca să îţi găseşti locul. După 20 şi ceva de ani de mânăstire, am putut primi binecuvântarea să plec”.

După lungi peregrinări, părintele Onufrie s-a stabilit pe Muntele Postăvaru unde şi-a construit o căbănuţă.

I-au furat măgarul din schit

Viaţa  în codru nu i-a fost ușoară. Chilia i-a luat foc de două ori, iar în 2009 i-a dispărut măgarul Vasile – pe care-l cumpărase pui în 2005, de Sfânta Maria, de la Făgăraş. Opt milioane de lei a dat pe el şi îl ajuta să ducă lemnele sau merindele de la telecabină la schit. Părintele a reclamat furtul la postul de jandarmi, mai ales că în aceeaşi duminică au dispărut şi hamurile cailor de la cabană. "M-au cam luat la mişto şi m-au întrebat dacă pot dovedi că era măgarul meu. De unde să dovedesc, că doar nu i-am făcut buletin… Toată lumea ştie că era al meu", a spus părintele. În urma articolului din "Evenimentul zilei", părintele Ioan Onufrie a primit de la Ion Rechiţean, un fermier din Prejmer un alt măgăruş. L-a botezat tot Vasilică.

Primarul Scripcaru a vrut să-l evacueze

Pustnicul Onufrie a apelat la "Evenimentul zilei" atunci când primarul Brașovului a vrut să-l evacueze de pe munte.

„Au venit poliţiştii şi m-au anunţat că primarul din Braşov, unul Scripcaru, a hotărât să mă mut de aici. Cică deranjez pârtia, ori eu stau în pădure şi n-am văzut pe nimeni să schieze în codru. Nici nu ştiu ce să fac, că n-am primit nicio hârtie oficială. N-am niciun contract cu nimeni, zac ca animalele în pădure. Dar pe cine deranjez eu în bârlogul meu? Oare oamenii ăştia n-au inimă, n-au pic de credinţă? Nu ştiu la cine să apelez, aşa că am apelat la dumneavoastră, că doar „Evenientul zilei" şi credincioşii m-au ajutat la greu", a spus supărat călugărul Onufrie.

În final, pustnicul a fost lăsat în pace și de primarul acelor vremuri George Scripacru și Dumnezeu l-a luat la El din schitul pe care l-a ridicat cât mai aproape de cer.