Administrația Trump a făcut o serie de mutări strategice importante în câteva din cele mai fierbinți zone ale globului pământesc.

Donald Trump a făcut în prima sa lună de mandat două importante mișcări militare în Orientul Mijlociu și în Asia. Duminică, 19 februarie, US Navy a anunțat că portavionul din clasa Nimitz, USS Carl Vinson, însoțit de un grup de vase de luptă, a început să patruleze în apele disputate ale Mării Chinei de Sud-Est. Escorta portavionului este formată din USS Lake Chaplain – un crucișător lansator de rachete teleghidate - și două distrugătoare cu rachete teleghidate , USS Michael Murphy și USS Wayne E. Meyer.

Desfășurarea flotei americane are loc după ce Beijingul a avertizat că vase de luptă americane navigând în apropierea coastelor Arhipelagului Spratly vor fi văzute ca o violare a suveranității Chinei.

Insulele Spratly sunt revendicate de mai multe state, însă Beijingul susține că acestea fac parte integrantă din teritoriul său național, lucru nerecunoscut de Statele Unite.

De aceea, mișcarea administrației Trump deschide calea pentru o potențială confruntare între Statele Unite și China. Dar, comentează Debka, transmite un semnal și regimului de la Phenian, pe care Trump l-a numit „o mare, mare problemă pe care o vom trata cu toată tăria”.

Cu o săptămână în urmă, pe 12 februarie, Coreea de Nord a lansat o rachetă care utilizează o nouă tehnologie de „evacuare rece”, ceea ce face posibil ca ele să fie trase și de la bordul submarinelor în imersiune.

Experții militari de la Washington și Tel Aviv apreciază că, odată această tehnologie perfecționată, Phenianul o va vinde și Teheranului, subiect abordat și în cadrul recentei întâlniri dintre Trump și Netanyahu de la Casa Albă.

Sursele militare ale site-ului israelian de intelligence Debka susțin că, în timp ce Washingtonul a anunțat public trimiterea unei forțe navale în Marea Chinei de Sud-Est, o altă mutare strategică a fost operată cu mai multă discreție: desfășurarea puternicei Unități de Luptă nr. 11 a Marinei americane în Golful Aden și Marea Roșie.

Experții au avertizat că în cazul unei ciocniri a forțelor iraniene cu cele americane sau ale țărilor din Golf, inclusiv Arabia Saudit, Teheranul va răspunde rapid prin blocarea Strâmtorii strategice Ormuz, prin care se intră în Golful Persic.

Or, desfășurarea Unității nr. 11 urmărește să descurajeze tocmai această manevră a Iranului, și să asigure securitatea Strâmtorii Mandeb, prin care se pătrunde în Marea Roșie, spre Canalul Suez.

Puternicul contingent expediționar (4.500 de militari) trimis în zonă de marina americană este sprijinit de avioane și elicoptere de luptă aflate la bordul vasului amfibiu de asalt USS Makin Island, al navei amfibii de transport USS Somerset și al navei amfibii de debarcare USS Comstock, scrie Debka.

Distrugătorul USS Cole se afla în zonă încă de la începutul lunii, după ce a avut loc un atac sinucigaș ale unei nave a rebelilor Houthi asupra fregatei saudite Al Madinah în portul yemenit Al Hudaydah.

Experții militari consultați de Debka consideră că desfășurarea acestor forțe navale și aeriene și două zone maritime internaționale fierbinți îi oferă lui Trump un scenariu operațional flexibil. Astfel, el poate ordona uneia dintre forțe să atace ca un avertisment pentru inamicii din cealaltă arenă, sau, dimpotrivă, să atace simultan: de pildă, Statele Unite pot ataca în același timp ținte nord-coreene și iraniene.

În aceeași logică strategică, o flotilă americană a părăsit pe 12 februarie baza Duqm din Oman, în Marea Arabiei, îndreptându-se spre Bab el-Mandeb.

Reacția Iranului nu s-a lăsat așteptată. Luni, 20 februarie, Teheranul a  început o serie de exerciții militare ample, care poartă numele Marele Profet 11. Generalul Mohammed Pakpour, comandantul forțelor forțelor terestre ale Gărzilor Revoluționare, a anunțat că manevrele vor include lansări de rachete de mai multe tipuri.

Atât Iranul cât și Coreea de Nord au avertizat că nu sunt dispuse să renunțe la programele lor de dezvoltare a sistemelor de rachete, în ciuda avertismentelor Statelor Unite și ale comunității internaționale.