Trecerea de la cel de-al Doilea Război Mondial la Războiul Rece. Perioada tensionată a Europei postbelice

Sursa foto: Wikipedia

Ne aflăm în vara anului 1945. Lumea tocmai se afla la finalul unui conflict miliar nemaiîntâlnit, cunoscut sub numele de Al Doilea Război Mondial. Cel din urmă a fost marcat de confruntarea dură dintre două tabere rivale. Într-o parte avem Germania nazistă, condusă de Hitler, Italia lui Mussolini și Japonia. De cealaltă parte sunt URSS, condusă de Stalin și aliatul său de temut SUA, sub conducerea președintelui Franklin Roosevelt.

Confruntarea s-a desfășurat pe două scene principale. În Europa, unde germanii și sovieticii au purtat lupte sângeroase, și în zona Pacificului, unde japonezii i-au întâlnit pe americani. Victoria a fost de partea celor mai puternici, cei care aveau resursele necesare pentru a învinge.

În acest context tensionat, liderii lumi au început să creioneze viitorul Europei. În cartea „La est de Cortina de Fier”, autorul Corneliu Filip aduce în atenția cititorilor un moment care a marcat începutul unei noi ere pe scena politică internațională, și anume Tratatul de la Varșovia. Cel din urmă avea să stabilească liniile de confruntare în Războiul Rece ce avea să urmeze la scurt timp de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.

Contextul divizării Europei

Autorul pune în balanță atât consecințele suferite de învinși, cât și de învingători. „Dar, în timp ce tabăra învinsă suporta consecinţele, umilinţele oricărei înfrângeri, începând cu ocupaţii şi divizări şi încheind cu ceremonii prin care semnau tot ce le puneau în faţă învingătorii, nici în tabăra învingătorilor nu era bucuria firească oricărui triumf. Uniunea Sovietică îşi făcea inventarul distrugerilor imense din teritoriul european unde s-au purtat lupte crâncene şi îşi plângea morţii, circa 20 de milioane, cel mai mare tribut uman dat de zecile de protagonişti ai conflagraţiei mondiale.

Tregedia de la subsol. Klaus Iohannis, dat în judecată de un criminal

Cazul doctorițelor de la Spitalul Pantelimon. De la J'Accuse...! la Pas d'accord!

În acelaşi timp, în plan politico-diplomatic, sovieticii, din indicaţiile stăpânului de la Kremlin, insistau ca vechiul „cordon sanitar” instituit după Primul Război Mondial, să fie înlăturat şi înlocuit cu o zonă proprie de influenţă. În acelaşi timp Stalin nu uita că URSS reprezenta un alt model de organizare al economiei şi societăţii, cel socialist sau comunist, adversar ireconciliabil al celui capitalist, existent în celelalte state ale lumii.

El continuă, prezentând situația din SUA după război. „La rândul lor, SUA, celălalt mare învingător, au ieşit din marea conflagraţie cu teritoriul naţional neafectat direct de lupte.”

Înțelegerile de la Yalta

Deși războiul de abia se încheiase, câștigătorii erau pregătiți să-și împartă victoriile. „Încă nu încetase glasul tunurilor şi mitralierelor în Europa, când reprezentanţii celor trei mari puteri aliate au realizat o împărţirea a „tortului” Victoriei prin înţelegerile de la Yalta, în Crimeea.”

Apoi el continuă: „S-a vorbit şi s-a scris mult despre conferinţele la care au participat,,Cei Trei” conducători ai Coaliţiei, Churchill, Roosevelt, şi Stalin, în special despre înţelegerile stabilite la Yalta, despre partajul cinic făcut acolo pe seama statelor mici ale Europei. În fond cei mari au făcut la Yalta ce s-a făcut întotdeauna de către cei mari şi învingători.”

Însă relațiile acestea de prietenie nu aveau să dureze prea mult. În formatul original a rămas doar Stalin. „Prima întâlnire în „noul format”, adică Stalin, Attlee şi Truman, a avut loc cu prilejul ultimii conferinţe de pace, cea de la Postdam, în Germania învinsă, în vara lui 1945.”

Autorul precizează: „Astfel, „momentul Postdam” ar putea fi definit ca primul act al războiului rece. Poziţiile celor doi mari aliaţi au apărut imediat drept ireconciliabile. Astfel că din acel moment angajamentele ambigue convenite la Yalta au fost rupte. În plus, URSS n-ar fi renunţat niciodată la transformarea ocupaţiei militare în supunere politică.

Momentul de cotitură

Dacă conferinţa de la Postdam a însemnat diferenţe de vederi, mai ales că o parte dintre protagoniştii care au format Marea Alianţă erau schimbaţi, totuşi momentul care a consacrat ruptura de la nivelul opiniei publice a fost vestitul discurs rostit de fostul premier britanic, Winston Churchil, pe 5 martie 1946, la Westminster College din Fulton (Missouri-SUA), în prezenţa preşedintelui Truman, când a declarat, fără a recunoaște că el însuși “procentele” cu Stalin , că în acel moment teritoriul Europei s-a împărțit printr-o “Cortina de fier”.

În fond principalii protagonişti în perioada postbelică numită războiul rece, în care au funcţionat cele două alianţe politico-militare rivale, adică Pactul Nord-Atlantic-NATO şi Tratatul sau Pactul de la Varşovia, au fost SUA şi URSS.

Am văzut că la sfârşitul războiului doi din „Cei Trei” lideri au fost înlocuiţi. În toiul războiului rece, va dispărea şi cel de-al treilea, adică Stalin. Le-au succedat alţi politicieni, dar conflictul a continuat, s-a acutizat şi amplificat.”

Însă subiectul este mult mai amplu, iar autorul îl dezbate pe larg în cartea „La est de Cortina de Fier”. Dacă sunteți curioși, puteți comanda cartea de pe edituradecarte.ro