Tratatul de la Roma-66 de ani de la semnare. Ce semnificație a avut Tratatul de la Roma

Tratatul de la Roma-66 de ani de la semnare. Ce semnificație a avut Tratatul de la Roma

La 25 martie 1957, statele fondatoare ale Uniunii Europene: Regatul Belgiei (prin Paul-Henri Spaak şi J. Ch. Snoy et d'Oppuers), Republica Federală Germania ( prin Konrad Adenauer şi Walter Hallstein), Republica Franceză ( prin Christian Pineau şi Maurice Faure), Republica Italiană ( prin Antonio Segni şi Gaetano Martino), Marele Ducat al Luxemburg-ului (prin Joseph Bech şi Lambert Schaus), Regatul Țărilor de Jos-Olanda (prin Joseph Luns şi J. Linthorst Homan), au semnat în Cetatea Eternă, Roma, capitala republicii Italiene și fosta capitală a Imperiului Roman, a Statului Papal, ”Tratatul de Instituire a Comunității Economice Europene”.  Alături de acest tratat, la 25 martie 1957, a fost semnat și actul care punea bazele Comunității Europene a Energiei Atomice. Astfel, istoria consemna acum 60 de ani semnarea ”Tratatelor de la Roma”, acte fundamentale în construcția europeană. Tratatul a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.

Tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951, intrat în vigoare la 25 iulie 1952,  deschisese calea cooperării economice europene în domeniul rezervelor de cărbune și al producției de oțel, însă era nevoie să fie înfăptuiți pași mult mai importanți.

Astfel, în anul 1955, cele șase state fondatoare s-au întâlnit în Italia, la Messina, pentru a negocia scăderea tarifelor vamale în cadrul schimburilor comerciale dintre statele semnatare.

Prevederile Tratatului de la Roma

Tratatul de la Roma trebuia să pună bazele pieței comune. El trebuia să fundamenteze principiul celor patru libertăți în viitoarea Uniune Europeană: libera circulație a persoanleor, capitalului, mărfurilor și a serviciilor, să crească rolul instituțiilor cu rol comun nou înființate (Înalta Autoritate, Adunarea Parlamentară, Consiliul de Miniștri, Curtea Europeană de Justiție). Curtea Europeană de Justiție trebuia să asigure fundamentul juridic al cooperărilor ulterioare, deoarece ținta asumată era crearea cadrului prin care fiecate stat membru să cedeze o parte a atributelor de suvernaitate către instituțiile cu rol comun. Tratatul considera că orice discriminare națională trebuia pe viitor interzisă. Așadar dreptul comunitar european urma să devină superior dreptului național al fiecărui stat membru.

Era evident că Marea Britanie care nu semnase Tratatul de la Paris din 1951 nu dorea să cedeze o parte a atributelor de suveranitate în fața noii construcții comuniare care evolua cu pași relativ repezi. ”Perfidul Albion”, cum definise cândva Napoleon Anglia,  dorea să își păstreze puterea maritimă și chiar a încercat să contracareze construcția europeană înființând în 1959 EFTA, o rivală a Pieței Comune Europene.

Practic, Tratatul de la Roma și-a propus trecerea la un nivel superior față de ceea ce se semnase la Paris în 1951 și se convenise la Messina în 1955. Cele șase state desființau tarifele vamale în schimburile dintre ele, decideau aplicarea unui tarif vamal unic în relațiile economice cu terții. În plus, ”cei șase” considerau că trebuia pusă baza unei inițiative privind o politică de dezvoltare comună a agriculturii a rețelei și mijloacelor de transport.

Tratatul de la Roma - semnificații

La Roma, s-a făcut primul pas către nașterea adevăratelor instituții comune europene: Adunarea Parlamentară și Curtea Europeană de Justiție au devenit oficial ”instituții comune”. Mai mult decât atât, acum 60 de ani, în 1957, se menționa explicit, pentru prima oară ideea că și alte state europene vor putea să se alăture edificiului comunitar, fondatorii ”invitându-le” în acest sens.

În tratat se menționau necesitatea de a se elimina obstacolele, de a fi asigurată prosperitatea popoarelor, dezvoltarea unitară, eliminarea decalajelor, existența concurenței loiale, transfomarea Europei într-o construcție capabilă să fie ea însăși element de solidaritate și promovare a prosperității în relațiile cu statele lumii, în spiritul Cartei Organizației Națiunilor Unite. Se preciza practic și lupta împotriva barierelor care ”divizează Europa”, asta în contextul în care începuse ”Războiul Rece” și exista ”Cortina de Fier”.

Iată ce spune Preambulul Tratatului de la Roma:

” MAIESTATEA SA REGELE BELGIENILOR,

PREȘEDINTELE REPUBLICII FEDERALE GERMANIA,

PREȘEDINTELE REPUBLICII FRANCEZE,

PREȘEDINTELE REPUBLICII ITALIENE,

ALTEȚA SA REGALĂ MAREA DUCESĂ DE LUXEMBURG,

MAIESTATEA SA REGINA ȚĂRILOR DE JOS,

HOTĂRÂȚI să pună bazele unei uniuni tot mai strânse între popoarele europene,

DECIȘI să asigure, printr-o acțiune comună, progresul economic și social al țărilor lor, prin eliminarea barierelor care divizează Europa,

PROPUNÂNDU-ȘI ca scop esențial al eforturilor lor îmbunătățirea constantă a condițiilor de trai și de muncă ale popoarelor lor,

RECUNOSCÂND că eliminarea obstacolelor existente necesită o acțiune concertată în vederea garantării unei extinderi stabile, a unor schimburi echilibrate și a unei concurenței loiale,

PREOCUPAȚI să întărească unitatea economiilor lor și să asigure o dezvoltare armonioasă prin reducerea decalajului dintre diferitele regiuni și a rămânerii în urmă a zonelor defavorizate,

DORIND să contribuie, prin intermediul unei politici comerciale comune, la eliminarea treptată a restricțiilor din schimburile internaționale,

INTENȚIONÂND să confirme solidaritatea dintre Europa și țările de peste mări și dorind să asigure dezvoltarea prosperității acestora, în conformitate cu principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite,

HOTĂRÂȚI să mențină și să întărească, prin constituirea acestui ansamblu de resurse, pacea și libertatea și invitând și celelalte popoare ale Europei, care le împărtășesc idealul, să se alăture efortului lor,

AU DECIS să creeze o Comunitate Economică Europeană...”

Tratatul de la Roma - rolul istoric

Pe lângă condiția sine qua non a unei întăriri a legăturilor politico-diplomatice, la Roma s-a mai convenit și crearea a două elemente de bază ale arhitecturii europene: un mijloc de ajutor economic și anume, Fondul Social European, precum și o instituție bancară comunitară, Banca Europeană de Investiții.

Tratatul Comunității Europene a Energiei Atomice își propunea acțiunea comună, atât în domeniul aprovizionării, cât și al cercetărilor în domeniul dezvoltării energiei atomice, care trebuia utilizată - aceasta era condiția sine qua non a tratatului – exclusiv în scopuri pașnice. Scopul declarat era acela al înființării și evoluției ”industriei nucleare”.

Tratatul de la Roma din 25 martie 1957 a reprezentat baza construcției politice europene, arătând faptul că noua construcție europeană a promovat cu succes examenul de trecere de la activități economice sectoriale comune, la o ințiativă politică europeană comună.

Nu întâmplător, chiar și după Tratatul de la Maastricht, din 1992, intrat în vigoare în 1993, Tratatul de la Roma a continuat să figureze drept o secțiune de sine stătătoare în cadrul Tratatului de la Nisa din 2001, el fiind principala sursă a legislației europene.