Ce probabilitate era să fiu invitată de Ziua Culturii Naţionale şi a lui Mihai Eminescu la Botoşani, ca să văd, să simt, să miros şi să ating pământul din care Dumnezeu s-a gândit să-l plămădească pe cel pe care îl considerăm poetul nostru naţional şi să călătoresc împreună cu una dintre interpretele de muzică populară pe care de când mă ştiu o admir pentru autenticitate şi coloană, Sofia Vicoveanca? Am luat această întâlnire ca pe un semn şi m-am bucurat că am avut ce povesti. Chiar nădăjduiesc să las aceste poveşti să se închege într-un material.
Am acceptat să fac parte din juriul Festivalului Naţional de Poezie şi Proză „Mihai Eminescu”, iniţiat de Asociaţia Culturală Arlechin, pentru că poezia face parte din fiinţa mea. Festivalul Naţional de Poezie şi Proză „Mihai Eminescu” are ca principal scop asigurarea unui cadru de promovare şi manifestare cultural - artistică a preşcolarilor,elevilor şi tinerilor din România prin realizarea unor lucrări, materiale şi momente artistice având ca izvor de inspiraţie opera lui Mihai Eminescu: poezie, proză scurtă, eseu, eseu argumentativ, critică & creaţie literară, teatru scurt, desen, fotografie şi film. Au fost invitate să participe la acest festival instituţii de învăţământ, ONG-uri, Centre culturale, Palate şi Cluburi ale Copiilor din România.
Până pe 16 aprilie 2015 Asociaţia Culturală Arlechin organizează reuniuni, simpozioane şi workshop-uri tematice cu participarea unor personalităţi ale vieţii culturale, apoi din 16 martie până pe 12 iunie 2015, va avea loc înscrierea participanţilor, primirea şi evaluarea lucrărilor sau momentelor artistice (recitaluri de poezie, recitaluri muzicale, reprezentaţtii de teatru). Pe 14 iunie 2015 va avea loc la Colegiul Naţional Mihai Eminescu Botoşani şi la sediul Asociaţiei Judeţene a Profesorilor de Limbă şi Literatura Română Botoşani lansarea revistei de didactica ABC-ul criticii literare şi un simpozion naţional de didactică unde vor avea loc discuţii despre opera eminesciană. Festivitatea de premiere şi Spectacolul de Gală vor avea loc în data de 15 iunie 2015, la Colegiul Naţional Mihai Eminescu Botoşani, Memorialul Ipoteşti – Centru Naţional de Studiu, Mihai Eminescu. Din 15 iunie - 15 iulie 2014 vor fi trimise diplome câştigătorilor şi cadrelor didactice care din motive obiective nu au participat la festivitatea de premiere. Acestea sunt planurile în privinţa Festivalului, aşa cum mi-au fost împărtăşite de iniţiatorul lui, Flaviu Damean, dar şi de soţia acestuia, Diana Damean, profesoară de limba română.
Românii sunt români, iar de la inima lor până la inima lui Eminescu este doar un pas. Poți să-l iubești pe Eminescu simplu, cu gândul curat, nespunând nici un cuvânt. Am descoperit această iubire pură în sufletele copiilor de la câteva grădiniţe şi de la Clubul de Teatru din cadrul Asociaţiei Arlechin. Poeziile pregătite de ei, muzica, picturile, totul s-a făcut fără grabă, în tihna specifică Moldovei, pe care tu, orăşean, nu ai cum s-o înţelegi. Tu eşti grăbit… Grăbit să duci la capăt misiuni care nu te ajută cu nimic. Grăbit să te baţi cu morile de vânt, să iei în piept o viaţă care nu te reprezintă şi care nu te mulţumeşte, grăbit să accepţi să faci compromisuri doar pentru că asta este lumea în care trăieşti. Însă doar în preajma simplităţii pe care o dăruieşte pământul poţi vorbi cu tine însăţi. Doar în preajma inocenţei poţi fi cu adevărat fericit.
Ne puteți urmări și pe Google News
Eminescu este pentru copiii din grădiniţele pe care le-am vizitat un fel de frate mai mare şi nu e puţin ca tu, părinte, să ai grijă şi de hrana sufletului copilului tău, să nu-l laşi să-şi uite rădăcinile. Mediul în care aceşti copii sunt crescuţi şi călăuziţi este fantastic. Am stat de vorbă cu educatoarele, am mângâiat copiii care îmi spuneau despre Eminescu că este al şaptelea copil al familiei Eminovici dintre cei 11 care s-au născut, că poezia scrisă de acesta le este aproape, pentru că înţeleg. Şi aveau dreptate. Cine poate asculta păsările aidoma copiilor? Cine poate vorbi cu vântul mai frumos ca ei? Cine poate răspunde soarelui pe măsură? Cine aleargă desculţ prin lanul de grâu căutând adevărul dacă nu un copil? De la doamna director Aurelia Ciura, care conduce Grădiniţa Şotron, am învăţat că blândeţea este necesară atunci când lucrezi cu copiii, dar şi că în faţa lor minciuna nu poate fi rostită, pentru că ei simt. În faţa copiilor toate măştile cad. Astfel că rămân doar bucuriile, care se cer împărăşite. Şi la Grădiniţa Prichindel, am găsit aceeaşi gândire stând de vorbă cu doamna director Maria Achirei. Şi mai ales am aflat că dacă nu iubeşti copiii şi nu ai vocaţie nu ai ce să cauţi în sistemul de învăţământ. Te păcăleşti singur. Ştiu cât de greu le ajungi la suflet, am avut ocazia de a preda jurnalism unor copii între 10 şi 12 ani la un after school şi prima întrebare pe care mi-au adresat-o a fost cât câştig pe lună. Apoi au urmat de ce nu apar la televizor şi dacă „se merită”, verb împrumutat evident din vocabularul părinţilor. Doar că emanciparea lor nu a fost pe sufletul meu şi am renunţat. Copiii aceştia frumoşi din Botoşani mi-au dat speranţă.
Deşi au trecut 126 de ani de la moartea sa şi există centre de studii eminesciene, dar şi profesia de eminescolog, Eminescu încă nu este înţeles. Este un mare adevăr. El nu era un răzvrătit, aşa cum le place multora să creadă. El se răzvrătea în poezie şi publicistică.. Multor contemporani le-a lăsat impresia că este tăcut şi gânditor. Nu se putea, însă, abţine când era vorba de politicieni. Îi ura. Eminescu încă n-a început să schimbe mentalităţi. Articolele sale politice sunt încă necitite de mulţi dintre români, puținii care le-au răsfoit habar nu au cum arăta epoca în care acesta a trăit, așadar nu înțeleg aproape nimic, cât despre cei care au silabisit poezia lui de unde să ştie ei care era salutul preferat al acestui mare spirit. Prietenii, când îl zăreau, obişnuiau să i-o ia înainte şi îi spuneau ei „Trăiască naţia!”. El răspundea atunci răspicat: „Sus cu dânsa!”. Mi-ar fi plăcut să aud acest salut în timp ce asistam la sărbătoarea de la Memorialul Ipoteşti, la care a participat floarea scriitorimii locale, dar nu a fost să fie. După discursurile sforăitoare din care nimic nu mi-a ajuns la suflet, am înţeles de ce e greu să ridici capul şi să ieşi din turmă. Turma nu te iartă! Un argument în susţinerea cuvintelor mele este ceea ce i s-a întâmplat poetului de la Ipoteşti.
Poate că urmaşii urmaşilor noştri îl vor înţelege cu adevărat pe Eminescu. Ce ştiu este că un simbol nu poate fi distrus.
Recomandările noastre
