Cu ocazia sărbătorii Sfântului Mare Mucenic Mina, creștinii ortodocși țin cu sfințenie numeroase tradiții și obiceiuri, dorindu-și astfel ca binecuvântarea să îi însoțească pe tot parcursul anului și să fie feriți de necazuri.

În rândul credincioșilor au fost transmise mai multe tradiții asociate cu Sfântul Mucenic Mina, sărbătoare marcată cu o cruce neagră în calendarul ortodox.

În această zi sfântă, fetele și femeile se îndreaptă către biserică, aprind lumânări cu speranța că lucrurile furate să fie restituite.

Lumânările sunt aprinse și cu gândul la reîntoarcerea iubirii pentru cei care au greșit sau s-au abătut de la cale.

Tradiții și obiceiuri de Sfântul Mucenic Mina

În timpul sărbătorii Sfântului Mina, credincioșii sunt sfătuiți să nu părăsească biserica cu mâinile pline. Prin urmare, se descurajează luarea obiectelor, chiar și dacă acestea au fost sfințite, deoarece se crede că Sfântul Mina s-ar putea înfuria.

Ajutorul Sfântului Mina nu se adresează doar celor prejudiciați, ci și celor care își doresc să-și clarifice gândurile și să urmeze calea corectă.

Oamenii disperați care se roagă Sfântului Mina în această zi găsesc putere și încredere în propria lor capacitate.

Pentru cei care nu pot participa la slujba bisericii din diverse motive, este benefic să aprindă o lumânare acasă, în fața icoanei cu Sfântul Mina.

În ziua de 11 noiembrie, cu ocazia sărbătorii Sfântului Mina și a Crucii Negre, se recită rugăciuni și pentru dușmani. Dar și pentru cei care au călcat strâmb, cerându-se luminarea minților și a sufletelor lor de către Dumnezeu.

Sfântul, soldat egiptean de neam și de credință creștină

Sfântul Mina a viețuit în vremea împăratului Dioclețian. Originar din Egipt și creștin în credință, el a fost soldat. Confruntat cu presiunile autorităților ostile creștinilor, Sfântul Mina a ales să părăsească armata și să devină pustnic.

În acea perioadă, într-o cetate învecinată, a avut loc o mare sărbătoare păgână. Aflând de acest eveniment, Sfântul Mina a părăsit muntele și viața de pustnic pentru a ajunge în mijlocul serbărilor. Acolo, s-a așezat pe un loc înalt, unde putea fi văzut de toți, și a strigat cu putere:

„Venit-am către cei ce nu mă caută pe mine, arătatu-m-am celor ce nu întrebau de mine” (Viețile Sfinților).

În urma acestor cuvinte, mulțimea și-a îndreptat privirea spre el și a rămas în tăcere, uimită de curajul său. Printre cei prezenți se afla și Piros, guvernatorul cetății, care a dat ordin ca Sfântul Mina să fie prins și adus în fața sa.

Aflând că Sfântul Mina fusese un ostaș, guvernatorul a dispus ca acesta să fie închis în temniță și păzit până a doua zi.

Capul Sfântului Mucenic Mina, tăiat, iar trupul, aruncat în foc

La încheierea serbărilor, Sfântul Mina a fost supus unor chinuri cumplite în încercarea de a-l determina să renunțe la credința în Iisus Hristos.

Cu toate suferințele îndurate în timpul torturilor, Sfântul Mare Mucenic a mărturisit neabătut credința în Hristos.

Sfântul Mucenic Mina a fost condus în afara cetății și i s-a tăiat capul. Ulterior, soldații au aprins un foc imens și au aruncat trupul sfânt în flăcări.

După ce flăcările s-au stins, unii credincioși au venit la locul respectiv și au colectat fragmente rămase din moaștele sfântului.

Aceste moaște au fost învelite cu grijă în pânză curată, uns cu miresme, și apoi transportate în locul său natal, unde au fost așezate cu cinste. Mai târziu, a fost ridicată o biserică în numele său la acel loc, unde au avut loc numeroase minuni.