Instituțiile, fie că vorbim de familie, Biserică sau chiar de poliție, justiție, sistem de învățământ și stat, sunt cele care au adus Occidentul pe culmile pe care se află astăzi, atât în ceea ce privește bunăstarea, cât și drepturile sociale și politice de care se bucură cetățenii. De la o vreme, însă, multe dintre aceste instituții se află sub asediul unor forțe din interior sau chiar din aparatul de stat care încearcă din răsputeri să le decredibilizeze.
Desigur, democrația presupune libertatea de a critica, iar corupția, abuzurile și nepotismul trebuie denunțate. Numai că, de multe ori, această critică este îndreptată în mod deliberat spre susținerea infractorilor, ale căror drepturi ale omului sunt apărate cu asupra de măsură invocându-se, de pildă, rasismul polițiștilor și chiar al judecătorilor, iar Biserica a devenit și ea o țintă, slăbiciunile (de altfel, imposibil de scuzat) ale fețelor bisericești fiind folosite pentru a promova agenda minorităților sexuale.
Potrivit ultimei cărți semnate de politologul Yuval Levin, aceste instituții sunt, totuși, esențiale dacă vrem să be bucurăm de avantajele unor societăți funcționale, pentru că „sunt formele durabile ale vieții noastre comune”. Ele servesc unor scopuri și misiuni precise, cum ar fi educarea tinerilor, rezolvarea litigiilor sau apărarea țării. Ele dau sens vieții prin atribuirea unor rolurilor utile în societate, impunerea autocontrolului și stabilirea unor standarde, iar în acest proces formează caracterul celor care participă la ele.
Cred că și din această succintă enumerare ați înțeles deja că stânga nu este de acord cu multe dintre scopurile acestor instituții. Cum ar putea aceepta propagandiștii LGBT această educare a tinerilor, când pentru ei acest mod de formare este un rezultat al patriarhatului sexist și rasist care conduce societatea?
Recomandările noastre
