PSD are un nou șef. Viorica Dăncilă este o surpriză pentru mulți analiști. Dintr-o persoană ștearsă, un soi de secretară de liceu de provincie, pare să devină unul din personajele importante ale momentului, odată cu acapararea structurilor de decizie din PSD.

Poate că unii dintre cititorii acestui editorial au văzut filmul „Titanis Vals”, după piesa lui Tudor Mușatescu și își aduc aminte de Grigore Vasiliu-Birlic în rolul funcționarului pus să candideze la alegerile parlamentare din România interbelică. Este vorba despre celebrul Spirache Necșulescu,” funcţionar la prefectură, un personaj compus din familie, slujbă şi cumsecădenie. De 50 de ani şi mai bine”. Personajul amintit îmi aduce aminte de Viorica Dăncilă, mai ales atunci când o văd în unele intervenții publice, încercând să se disculpe.

Așa cum a încercat la TVR în urmă cu două săptămâni: „Era un discurs pe care trebuia să îl am, anumite elemente pe care trebuia să le transmit. De multe ori dacă nu te identifici cu niște mesaje nici nu au credibilitate. Important este prezentul și modul în care ne raportăm la viitor. Ce a fost a fost. Poate a fost și vina mea că am acceptat anumite lucruri. Trebuie să îmi asum și partea mea de vină. Îmi dau seama că trebuie să mă implic mai mult”.

Ce avem aici? Un prim-ministru care ne spune că făcea gafă după gafă pentru că cineva îi dădea să citească anumite mesaje. E greu de crezut că cineva a învățat-o să spună imunoglobină, în loc de imunoglobulină, sau Banca Monetară în loc de Banca Mondială, asta ca să dau doar două exemple. De atunci a continuat în același ton.

Dar așa cum spuneam, asemănarea între povestea lui Dăncilă și cea a lui Spirache este tulburătoare! Nici personajul lui Mușatescu nu vroia să facă politică la nivel înalt: „M-au pus mișeii candidat (…) Nu vreau să fiu nici întâiul, nici al patrulea… nici al nouălea… nu vreau să fiu deloc… asta e..„, dar nu a avut încotro.

Ca și el, Viorica Dăncilă este aruncată de un politician cinic (Liviu Dragnea) în fruntea Guvernului. Pare să ne spună că a fost împotriva voinței sale. Familia, anturajul, conjunctura politică au fost mai importante decât voința personajului care conduce acum PSD.

Dacă aș fi fost consultantul politic al acesteia i-aș fi sugerat să intre și mai tare în pielea personajului și să reia spusele acestuia: „Nu sunt filozof… sunt numai un om cumsecade… şi asta… voi n-o puteţi înţelege… De-altminteri nimeni nu m-a înţeles niciodată în familia mea… Afară de…de… cineva care, din nenorocire, trebuie să stea departe de mine…”. Numai că lumea ar fi înțeles că este vorba despre Liviu Dragnea, cel care a trimis-o timp de două mandate la Bruxelles, după care a adus-o în fruntea Guvernului. Însă numele acestuia a devenit sinonim în PSD cu Ucigă-l Toaca, Aghiuță, Necuratul, așa că nu poate fi rostit.

Nu știu dacă ați observat că în ultima vreme Viorica Dăncilă nu mai face gafele pentru care a devenit celebră. Unii ar pune această schimbare pe seama faptului că au plecat de lângă ea consilierii care o îndrumau zi de zi. Că cei noi din Cercul de Fier condus de fostul ofițer SIE Costin Mihalache, sunt mult mai eficienți și mai aplicați. Nu prea-i așa…

În primul rând, Viorica Dăncilă face în continuare gafe, dar presa cu epoleți a încetat să i le mai contabilezeze. Că doar acum servește cauza corectă!

În al doilea rând, Viorica Dăncilă a început să aibă un discurs exclusiv politic. La care se pricepe mult mai mult decât la explicarea actului de guvernare. Poziția de prim-ministru presupune niște cunoștiințe anterioare superioare celor pe care le are domnia sa. Îmi aduc aminte de Victor Ponta care se „antrena” zilnic cu Florin Georgescu, ca să dau un singur exemplu de om politic care a înțeles dificultatea funcției de la Palatul Victoria.

Viorica Dăncilă este în mod cert un politician mai abil decât un tehnocrat conștincios. Obiectivul ei este preluarea și păstrarea funcției de președinte al PSD folosind funcția de prim-ministru. Pusă în situația lui Spirache – „ăştia care învârtesc politica în judeţ, douăzeci de ani de zile, cât am fost funcţionar… de-abia dacă mi-au răspuns la bună-ziua… i-acum, aşa, dintr-o dată…mă ridică la ranguri pe care nu le-am visat!” – teleormăneanca s-a descurcat mult mai bine.

A mulțumit „greii” din partid, i-a pocnit peste degete pe cei care îndrăzneau mai mult, a dat câteva exemple de forță, vezi cazurile lui Șerban Nicolae, Codrin Ștefănescu, Marian Oprișan, Robert Negoiță, fiind chiar ușor machiavelică.

Mai țineți minte huiduilelile la adresa bossului de la Vrancea din timpul Congresului? Multă lume a spus că ele erau inițate de gruparea lui Paul Stănescu. În realitate ele au fost generate de oamenii Vioricăi Dăncilă. Care a zâmbit de la prezidiu, nefăcând nici cea mai mică intervenție în favoarea acestuia. Mai ales că ea îi ceruse să ia cuvântul, printr-un mesaj electronic imperativ.

PSD are un conducător care nu va ezita să curețe în jurul lui capetele care se ridică. Pentru păstrarea puterii în partid va face tot ceea ce trebuie, de la susținerea Laurei Codruța Kovesi pentru Bruxelles, negarea abuzurilor din Justiție la promovarea unui candidat la prezidențiale care să nu o poată eclipsa. Nu, nu va candida ea, pentru că are o popularitate sub cea a lui Liviu Dragnea, cu slabe speranțe de atingere a unui prag de două cifre. Va promova un pesedist care să nu-i pună în pericol puterea internă.

De ce? Pentru că spre deosebire de Spirache Necșulescu, Viorica Dăncilă nu vrea ca piesa „Titanic Vals la PSD” să se încheie cu replica: ” Îţi fac o făgăduială solemnă… în ziua când oi ajunge şi ministru, mă spânzur cu cureaua de la pantaloni de cuiul lămpii de la Prezidenţia de Consiliu”.

Dimpotrivă. În viziunea ei, orchestra va continua să cânte, chiar dacă partidul se scufundă încet, dar sigur.

Te-ar putea interesa și: