Pe 17 decembrie este zi de doliu la Timișoara, după ce, în urmă cu 29 de ani, s-a tras în românii care își cereau porția de libertate.

Zeci de oameni și-au pierdut viața pe străzile orașului, strigând „Libertate” și „Jos Ceaușescu”, iar alții s-au ales cu răni de gloanțe. Miliția și Armata se aflau pentru a doua zi consecutiv în stradă și încercau să îi trimită pe manifestanți la casele lor. Apoi, s-a dat ordin să se tragă.

 

Ateul Ceaușescu apelează la Iisus Cristos

În acea zi, după ședința Comitetului Politic Executiv al PCR, Nicolae Ceaușescu a organizat de urgență o teleconferință cu factorii de decizie de la Timișoara. În jurul orei 17.30, dictatorul avea să dea ordin să se deschidă foc împotriva civililor. „În Timișoara, toate trupele primesc muniție de război. Se somează și oricine nu se supune, se socotește stare de necesitate și se aplică legea. În Timișoara s-a atacat și sediul (Comitetului județean al PCR – n.r.), nu s-a reacționat, s-a întors și obrazul celălalt de parcă ar fi fost Iisus Cristos... Oricine atacă un soldat, un ofițer, trebuie să primească riposta. Oricine intră într-un sediu de partid sau se sparge un geam de la un magazin, trebuie să primească riposta imediat. Fără nicio justificare. Umanismul nu înseamnă capitularea sau pactizarea cu dușmanul. Umanismul înseamnă apărarea poporului, integrității țării și socialismului. Toate unitățile militare sunt în stare de alarmă și au armamentul de luptă. Nu pleacă nicăieri fără muniție de luptă. Toate unitățile ies cu armamentul ușor din dotare, de luptă“, a ordonat Ceaușescu, care a cerut ca într-o oră să fie restaurată liniștea.

 

„Am ordonat să se tragă foc. Terminat!“

„A început să se tragă deja. Coman vă raportează... Raportez încă o dată, am ordonat să se tragă foc. Terminat!“, a transmis Ion Coman. Ordinul va fi dus la îndeplinire și la Timișoara vor cădea primele victime în după-amiaza aceleiași zile. Trupele au tras în manifestanți în mai multe zone din oraș: Catedrală, Piața Libertății, Piața 700, Podul Decebal, Calea Girocului, Calea Lipovei, Calea Aradului.

 

„Sovieticii or să intre în România”

După declanșarea măcelului, Ceaușescu și-a pus coada pe spinare și a plecat, până pe 20 decembrie, într-o vizită oficială în Iran, însoțit de ministrul de Externe, Ion Stoian, care a povestit, pentru Historia, ce a făcut la întoarcere: „În seara de 20 decembrie, am fost la biroul lui Ceaușescu și i-am spus că am primit telegrame internaționale de amenințare la adresa României. Declarația ministrului de Externe francez că va privi cu înțelegere o eventuală pătrundere a trupelor sovietice în România. La două ore distanță, declarația secretarului de stat Baker că SUA sunt de acord cu poziția Franței. Apoi Matyas Szuros, președintele interimar al Ungariei, care declară că, având în vedere situația din România, crede că a sosit timpul să eliberăm teritoriul carpato-dunărean ce le aparține. Serviciile speciale informau că în ziua de 19 decembrie a avut loc întâlnirea șefilor adjuncți ai Statelor Majore din țările Tratatului de la Varșovia, la Kiev, pentru a discuta situația din România. România nu a fost invitată. Se mai informa și că la Ungheni, pe râul Prut, se pusese podul de vase până la jumătatea apei. I le-am dus lui Nicolae Ceaușescu, în 20 seara, la biroul lui din CC. Am avut impresia că știa deja câte ceva. A spus: «Da, urmărim atent această chestiune, avem informații că sovieticii or să intre în România, că se pregătesc... Invită ambasadorii țărilor socialiste și pe ceilalți și comunică-le că Guvernul român... știi tu ce să le spui»”.

 

La microfon, Neculai Constantin Munteanu

Primele informații despre revolta de la Timișoara avea să le dea Europa Liberă pe 18 decembrie, în prima ediție a emisiunii „Actualitatea românească”: „E un început în tot sfârșitul. Timișoara e acum numele orașului românesc scris și pronunțat în toate limbile pământului. Timișorenii au ieșit în stradă pentru a le reaminti românilor și opiniei publice internaționale că e nevoie și în România de schimbările radicale care s-au produs în celelalte țări comuniste. La microfon, Neculai Constantin Munteanu”.

 

Încercarea de la Iași

Pe 14 decembrie 1989, dimineața pe la 3.00, patru ieșeni din grupul constituit de Ștefan Prutianu și Spiridon Casian – intitulat Frontul Popular Român, la fel ca o organizație de opoziție de la Chișinău - au împrăștiat manifeste în cele mai importante puncte din oraș, pe unde în zori urmau să treacă oamenii spre serviciu. Pe hârtii era scris: „Participați la demonstrația din Piața Unirii, la 14 XII, ora 16.00”. Securitatea a acționat imediat, cu efective sporite și cu sosirea unor șefi de la București. Prutianu, Casian și alți câțiva membrii ai grupului au fost arestați și bătuți. Revolta din Iași s-a încheiat înainte de a începe.

 

Gorbaciov către Ceaușescu: Știu că m-ați criticat împreună...

La reuniunea de la Malta, din 2-3 decembrie 1989, președintele SUA George Bush și liderul sovietic Mihail Gorbaciov au stabilit ca asupra României să fie aplicate măsuri coordonate de presiune pentru a determina plecarea lui Nicolae Ceaușescu de la putere. Pe 4 decembrie, la Moscova, Gorbaciov a programat întâlnirea Tratatului de la Varșovia, tot în acea zi a avut o lungă convorbire cu Ceaușescu. Iată fragmente din stenograma ultimei discuții dintre cei doi:

M.S. Gorbaciov: Indiferent că ne plac sau nu ne plac metodele tovarășului Ceaușescu, noi știm că în România s-au făcut multe și în mod obiectiv fiecare își alege metodele sale pe calea progresului și a construcției socialiste. Deci, cam aceasta este.

Iată situația prietenului nostru comun tovarășul Honecker. Noi avem o simpatie reciprocă, dar în ultimul timp nici dânsul nu a vrut să mai vorbească cu mine, nici eu nu am mai vorbit cu dânsul. Și totuși eu i-am spus: tovarășe Honecker este treaba ta să iei hotărâri, noi nu hotărâm nimic în locul tău, nici nu propunem să iei măsurile noastre, nici altceva. De altfel, știu că m-ați criticat împreună...

Nicolae Ceaușescu: Nu, nu v-am criticat. Dimpotrivă, am discutat că ar fi bine să ne întâlnim mai iute să discutăm cum să lucrăm mai bine.

M.S. Gorbaciov: Sincer vorbind pentru tovarășul Honecker eu am mari emoții (…) Dumneavoastră știți că există în societate forțe care ridică mereu această problemă și care răscolesc tot timpul societatea. Ce să facem? Dumneavoastră spuneți că vă preocupă aceste probleme, dar ce să facem? Nicolae Ceaușescu: Să discutăm cum să soluționăm problemele.

M.S. Gorbaciov: În R.D. Germană au discutat și deja i-au exclus din partid.

Nicolae Ceaușescu: Am văzut, dar deja acolo lucrează de acum influențele din afară, din Republica Federală Germania.

 

Fitilul Tokes

În ziua de 16 decembrie 1989, a început la Timișoara revoluția care avea să provoace căderea comunismului în România. Mai mulți credincioși reformați din Timișoara au demonstrat pașnic, încă de pe 15 seara, în jurul catedralei reformate din Piața Maria, împotriva unei decizii judecătorești prin care pastorul reformat Laszlo Tokes urma să fie evacuat și mutat în altă localitate. Mișcarea avea să se extindă. Ziua de 17 decembrie 1989 s-a încheiat tragic, cu peste o sută de răniți, care au fost duși la Spitalul Județean din Timișoara, dar și cu 59 morți, care au ajuns la morga aceluiași spital. Însă lupta timișorenilor nu s-a încheiat aici, ziua de 18 decembrie 1989 urmând să aducă noi evenimente tragice, pentru că din nou s-a tras în stradă.

 

Evenimentul zilei va începe de mâine campania „Oamenii care au preluat puterea de la Ceaușescu”