Am mai fost pe insulă în decembrie 2004.
Popasul de acum 14 ani avea față de cel de acum două slăbiciuni:
A fost vorba de o raită de o zi dată de la Napoli, unde trăsesem.
Nu mă știam atît de multe lucruri ca acum despre șederea Împăratului Roman Tiberiu timp de 10 ani (27-37 După Christos) pe insulă.

Venit într-un popas de o săptămînă la Capri, am avut drept obiectiv principal căutarea urmelor lăsate pînă azi de șederea lui Tiberiu.
Singurul obiectiv care l-a concurat pe Tiberiu în materie de descoperire cu orice preț a fost Vladimir Ilici Lenin. Conducătorul Revoluției bolșevice a fost la Capri în popasuri scurte în 1909 și 1990 ca oaspete al lui Maxim Gorki. Marele scriitor rus ședea împreună cu iubita sa, actrița Maria Andreeva la ceea ce azi se numește Hotel Villa Krupp. Pe terasa acestei ville a fost fotografiat Lenin jucînd șah cu Bogdnanov. În amintirea acestei șederi, a fost ridicat în apropierea villei monumentul intitulat A Lenin Capri, înalt de cinci metri, operă a sculptorului Giacomo Manzu. Inaugurarea a avut loc în 1970. Se putea să nu mă dau eu peste cap ca să găsesc monumentul și să mă fotografiez în fața lui?

Am întrebat de monument aflat în preajma lui un măturător și o emigrantă care veghea la un wc public. Deși Lenin s-a adresat nedreptățiților precum cei doi, nici unul n-a putut să mă îndrume spre monument.

Potrivit lui Tacitus, Tiberiu a construit pe insulă 12 Palate, ville în termenii lumii romane.
Dintre acestea pot fi văzute azi sub forme de ruine evident:
Villa Jovis

Villa Damecuta

și Bagnio di Tiberio

Sînt și alte locuri de pe insulă legate de șederea lui Tiberiu:

Grotta Azzura, unde se scălda Tiberiu (care nu intra în grotă ca turiștii de azi)

Grota Matermania, unde se țineau petrecerile Împăratului;

Pavimentul din Biserica San Stefano, transferat de la Villa Jovis

statuia din Villa San Michele despre care unii spun că e a lui Germanicus și nu a lui Tiberiuî

De Tiberiu țin să-ți amintească localnicii prin nume de baruri

de hoteluri

și de feluri de mîncare

Muntele pe care se ridică ruinele Villei lui Tiberiu se numește Muntele Tiberio. Cînd vii pe mare te impresionează înălțimea de pe care Tiberiu vedea pînă departe spre Napoli de pe terasa Palatului

ridicat chiar pe pisc așa cum ne arată o reconstituire

Timp de 10 ani Tiberiu a condus Imperiul roman de pe o insulă, de la 250 de kilometri de Roma. N-avea la dispoziție nici măcar telegraf, d-apoi telefon mobil sau e-mail.

Cum ținea legătura cu Roma?

În cartea sa Împăratul care nu iubea Roma, Antonio Spinosa se ocupă pe larg de răspunsul la această întrebare:

 

„Mijloacele de comunicație erau dificile între Roma și Capri și, mai cu seamă la început, au fost întîmpinate mari dificultăți. Apoi, treptat, lumea s-a obișnuit cu acea descentralizare, cu acea stranie sciziune a puterii, între Roma și Capri, între Palatin și o stîncă marină. S-a organizat un serviciu de mesageri călări, în majoritatea lor decurioni ai gărzii, care plecau de la Sorrento ducînd depeșele imperiale și se-ntorceau apoi aducînd răspunsurile sau cererile Senatului și ale altor instituții, sau rapoartele poliției, mereu pline de surprize, și cărora Suveranul le acorda o deosebită atenție. Mesagerii îi aduceau și analele publice de la Roma, un fel de ziar, așa numitele Commentarii, care-i dădeau senzația că era la curent cu viața romană, fără să se omită comentariile zilnice și viața mondenă, fabulae, rumares, într-un cuvînt cancanurile zilei, pe lîngă documentele oficiale de Stat. Suveranul citea cu atenție respectivele pagini și intervenea mereu în alcătuirea lor, cu sugestii și cu măsuri, luate în scopul de a orienta într-un sens sau altul opinia publică.
Legătura între Sorrento și Capri, separate de un îngust braț de mare, se făcea prin numeroase ambarcațiuni ușoare, într-un continuu du-te-vino, și prin semnalele farurilor construite de Tiberiu. Mesajele imperiale erau transmise de către farul din Capri, înălțat la extremitatea orientală a insulei, către farul de pe promotoriul apropiat, de la Athenaeum, din peninsula sorrentină, sau către cel de pe promotoriul mai îndepărtat, de la Capul Misenum, unde se afla ancorată flota. Farul de la Capri era grandios și, datorită dimensiunilor sale, era comparat cu cel al lui Ptolemeu, ridicat la Alexandria. În ce privea luminozitatea și frumusețea, Statius îl compară cu o lună care strălucește în întunericul nopții: Lumina noctivagae tollit Pharus aemula lunae.
Serviciul comuncațiilor vizuale, care se realiza, tot așa, printr-un codice secret, cu trîmbe de fum în timpul nopții, era încredințat unui corp special de pază. Era unul din serviciile cele mai delicate, care nu numai că asigura un flux regulat de informații, destinate bunei funcționări a Imperiului, dar constituia și cea mai bună pază pentru securitatea personală a Suveranului.
Întregul sistem de comunicații și de mijloace de transport era eficient și bine organizat. Între Sorrento și Roma s-au croit drumuri străpungînd munții, au fost construite poduri, au fost stabilite traiectele hanurilor și ale stațiilor pentru schimbarea cailor. Stațiile de poștă se aflau în general la cinci sau șase mile una de alta și fiecare dispunea de cîte patruzeci de cai. În ceva mai mult de douăzeci și patru de ore, schimbînd caii, se ajungea pe uscat la Roma. Pe apă navele soseau repede în Ausonia, unde s-au construit porturi primitoare. O navă liburniană rapidă acoperea distanța dintre Capri și Ostia în trei zile, iar dacă vîntul era prielnic în și mai puțin.
La sosirea lui Tiberiu, insula avea un singur loc de acostare natural, la Tragara, între Faraglioni și insula Monacone care aproape că servea drept dig. Foarte repede au fost ridicate în locul acela impunătoare construcții portuare și, mai ales, pentru a răspunde exigențelor impuse de legăturile cu flota de la Misenum și cu navele de la Ostia, s-a construit un nou port, la Marina Grande, unde nu fusese decît o mică plajă.
Încet-încet au apărut, pe încîntătoarele coline de la Sorrento, vilele romanilor care, din cele mai diverse motive, doreau sau erau nevoiți să locuiască în imediata apropiere a Împăratului. Sorrento n-a devenit numai un loc de vilegiatură, ci, pentru mulți, a devenit o reședință stabilă, tocmai datorită faptului că lumea era atrasă de Tiberiu. Unele clădiri erau sedii ale serviciilor imperiale, care-și mutaseră cîte o secție acolo pentru a rezolva cu o mai mare eficacitate problemele de Stat, în cadrul descentralizării administrative și politice al căror autor și realizator era Suveranul.”

La Capri m-a interesat această comunicare prin intermediul farului. Azi farul e o ruină care nu poate fi vizitată (am căutat totuși să-l fotografiez).

Din apropierea Farului am încercat să-mi imaginez cum dialoga Împăratul cu Roma prin semnele făcute cu fum și foc între Capri și promontoriul Sorrento.

Obișnuiți azi cu conducători prezenți la fața locului pentru a putea administra chiar și un județ, ne întrebăm cum de a putut conduce Tiberiu ditamai Imperiul timp de 10 ani fără a pune piciorul la Roma. Răspunsul trimite la extraordindara mașinărie birocratică numită Imperiul Roman. O mașinărie care nu mai există azi în lume. Cum nu mai există nici mintea romană, fixată pe șosele, poduri, apeducte.

 

Te-ar putea interesa și: